luni, 10 noiembrie 2008

Un pic de etimologie

Definitiv. Ce cuvant ca un perete de care te izbesti, ca o fundatura.
Nimic in viata mea de pana acum n-a fost definitiv, dar parca de-acum incepe sa devina.
Poate ca definitiv este invers proportional cu tineretea. Cu cat esti mai tanar, variantele sunt multe si la indemana. Poti oricand sa intorci o situatie, sa iei drumul la spinare si sa-l asterni unde vrei. Cand esti tanar stii ca ai toata viata in fata si fiecare an iti aduce noi oportunitati.
Dar cand tineretea e putina, toate tind sa devina definitive: iubirile, prieteniile si ele, intrucat au dovedit ca ca au ajuns cu tine pana azi...
Lumea s-a asezat in tipare din care nu mai iese, viata se definitiveaza.
M-am intrebat adesea daca definitiv vine de la "a definitiva" sau de la "a defini".
Cred, dincolo de etimologia unanim acceptata, ca vine de la definitivarea definitului. Traiesti pentru a te defini. Trec anii si, cand esti gata-definit, constati ca e definitiv!

2 comentarii:

Anonim spunea...

Nu te contrazic doar de dragul de a te contrazice, ci din experienta. Nu doar cand esti tanar poti sa intorci o situatie si sa iei drumul la spinare, cum zici. Si nimic nu e definitiv, asta e o iluzie. Nici macar moartea nu e definitiva, e o trecere si ea. Cand esti definit ? Niciodata, daca e sa fim cinstiti si daca ai apetenta intelectuala de a progresa. Altfel, poti sa fii definit, desigur in modelul de turma, tocanita, ziarul, berea cu amicii, telenovela, muraturile, ragaiturile contra politicii si imperecherea regulamentar-saptamanala. Dar nu cred ca te inscrii in turma asta "definita". Asa ca, bucura-te de orice clipa si intoarce cand vrei tu situatia in directia pe care ti-o doresti.

B85CSP spunea...

Nu e suficient sa vrei. Exista posibilitati care "se poate" si posibilitati "care nu se poate".
Si pentru tango e totdeauna nevoie de doi...
Cineva zicea - lucrurile nu sunt simple.
Ce pot sa fac - le iau asa cum sunt - le simplific.