A trecut 15 Noiembrie... Sambata... Am implinit niste ani.
Nu mi-a fost usor, dar mi-au fost alaturi prietenii si familia.
Am un fel amar de a glumi de ziua mea - raspund la urari cu
"Iti multumesc pentru ca esti alaturi de mine in aceasta grea incercare prin care trec!"
si zambesc, ridic din umeri, merg mai departe...
In fiecare an am surprize si ma mir - cata lume tine minte ca e ziua mea!!!
E politete? E "solidaritate"? E iubire? Ce e?
Primesc urari de la oameni care nu-mi mai adreseaza un cuvant tot timpul anului...
De fiecare data de ziua mea stau acasa, astept musafiri, gatesc, fac frumos, dar simt un parjol pe dinnauntru. As plange, as da cu toate de pereti. M-as urca la volan si m-as opri in Muntii Siriului, langa lac.
Poate, la anul, de 15 noiembrie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu