Tinerețea nu trece

Ațipește
Precum Frumoasa Adormită și
așteaptă un semn,
O privire, un gest, un zâmbet
Ziua se umple de culoare.
Noaptea,
de vis.

Pentru că taci

Vorbește o amintire
Și o coardă
Vibrând în surdină
În caldă lumină.
E toamnă.

Departele tău

devine din ce în ce mai aproape
de pernă, de pleoapele grele,
de vis.
Cât de real?
Cât de frumos?

Merg pe sârmă.

E felul meu de a trece peste...

Un boț de ciocolată interzisă, o apă plată și multă bucurie, 

București în vară târzie 

și tu

Calm și cald

Simt uși care se deschid

Înăuntru

În afară

Va mai fi? Ai promis