vineri, 30 ianuarie 2009

miercuri, 28 ianuarie 2009

Bacoviana

"De atatea nopti aud plouand
Aud materia plangand"

Am plans atat, ca m-am lichefiat.
M-am scurs cu ploaia pe pereti, pe copaci, pe strazi. Sunt o umbra care se muta de acasa in masina, la serviciu si inapoi, dupa un orar bine stabilit si o cadenta de jucarie intoarsa cu cheita.
Daca o zi cu soare sau cu ninsoare mi-ar da niste raspunsuri, o zi ploioasa nu face decat sa-mi intinda nervii, mi-i pune la incercare, imi adanceste cearcanele de nesomn si-mi da aceeasi lectie de demult: nu e bine sa-mi doresc una sau alta sa nu am de contabilizat dezamagiri. Daca nu-mi doresc nimic si las lucrurile sa se intample in voia sortii, orice e binevenit, e la plus.
Ploaia vine si trece cand vrea ea, chiar daca eu imi doresc sau nu ceva.
... Sufar si de-aia nu mai ploua...

luni, 26 ianuarie 2009

Criza

..."Şi-am să te uit
Că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti"...

Cand o sa-mi treaca, o sa te sun.
Cand o sa-mi treaca de tine.
Se va intampla incet-incet, asa cum mi-a venit, cu viata, cu trecerea altor intamplari, oameni, vise, bucurii, triseti peste mine, prin mine...
Tu vei ramane in urma o intamplare din categoria confuziilor. Te-am confundat cu cineva care-ti seamana – are ochii tai, autodisciplina ta, talentul, iubirea pentru animale, vocatia prieteniei, indemanarea, umbrele care te bantuie... Seamana mult cu tine, dar nu esti tu. Nici nu-l mai caut pe acela. Imi e clar ca nu exista decat in mintea mea. Nu pot sa astept sa-mi iasa in drum - asteptarea imi subrezeste inima batrana si greu incercata.
Aproape are un pret pe care nu-l pot plati - sunt saraca! e criza!

vineri, 23 ianuarie 2009

As vrea sa fiu Raduleasca


Sa am un Dani in dormitor, masina si motor, sa fiu slaba, fara pic de celulita, frumoasa si modesta, spirituala si excentrica, sa cada lumea in cap de emotie cand apar pe undeva. Sa uit ca am barbat, servici, rate, copil, catel, purcel, parinti. Sa n-am rusine si jena, sa
n-am ce n-are ea si sa am ce are ea…
De ce vreau sa fiu azi Raduleasca?
Uite-asa, ca am fost destul eu si nu mi-a folosit la nimic.

joi, 22 ianuarie 2009

La o tava de jaratic

B85CSP pe vremea cand nu avea nume, era numai un numar
Dupa o boala de o luna si o convalescenta de o saptamana, B85CSP e din nou in forma. Se simte bine si e dornica si ea, ca si mine, sa ne asternem la drum.
Lasam acasa angoase, deceptii, tristeti, prostul obicei de a ne plange de mila, asteptarea langa telefon, langa computer. Aruncam intr-o geanta peria de dinti, de par, pijamaua si papucii, tragem sapca pe ochi, geaca si blugii, scuturam rapciuga, mai luam o gura de jaratic si alegem directia.
Plecam la drum fara pasageri. Pasagerul, prin definitie, e trecator. Vine, pleaca dar lasa cel putin o scama pe scaun, o urma de noroi pe podea. In cel mai bun caz, poate purta o conversatie agreabila, dar, de cele mai multe ori, incepe prin a spune ca postul de radio (care mie imi da confort psihic) i se pare prea galagios, sau prea "lacrimos", ca e prea cald, ca-i bate ventilatorul in fata... Se mai apuca sa-mi atraga atentia ca banda de langa mine se misca mai repede, ca, in general am un stil de a conduce care e perfectibil, perfect fiind doar stilul lui - chiar daca nu poseda permis de conducere! ca deh, la asta se pricepe toata lumea...
Nu. Nu avem nevoie de nimeni. Ne avem una pe alta. Ne cunoastem, nu ne-am tradat si nu ne-am dezamagit niciodata. Avem un trecut impreuna iar viitorul poate fi o experienta minunata.
Sosele ale patriei, venim!

marți, 20 ianuarie 2009

vineri, 16 ianuarie 2009

Poveste

Dintr-o poveste intotdeauna te alegi cu ceva. O invatatura.
Dar sa va spun povestea.
Ea il iubea pe el. El nu iubea. Iubise. Suferise. Asteptase.
Ea traise ceva ce parca nu era viata ei.
El ar fi vrut sa traiasca, dar dupa regulile lui.
Ea ar fi vrut doar sa fie lasata sa-l iubeasca - fara reguli, dincolo de ele. Asa, la senzatie, la placere, la "hai sa vedem cum pot sa te bucur azi, cum pot sa-ti fiu aproape". Ce voia in schimb? O licarire in ochii de smoala, un zambet, o imbratisare, o tigara la un pahar de vin rosu, o mana calda pe genunchi, pe spate... Un gest omenesc.
Credea ca va ajunge la sufletul lui. Ca-l va intoarce cu fata catre lumina.
Stia, din alte povesti, ca iubirea invinge totul.
Ea era personajul pozitiv - ea iubea. Raul? N-are chip. N-are inceput si sfarsit. E dincolo de oglinda. Cum sa te lupti cu ceturile groase... Doar nu esti Stefan cel Mare la Vaslui :)
Ea nu s-a antrenat pentru lupta in mlastini. A crezut ca puterea iubirii face minuni.
Ziua s-a terminat repede. O scena de film alb-negru, cu doua chipuri in sepia - ea plecand, el petrecand-o cu privirea, in poarta. Ea n-a vrut sa plece. A venit sa stea... sa daruiasca, sa fie fericita...
Nici el n-a vrut ca ea sa plece. O asteptase. O dorise? Dar n-a oprit-o.
N-a tinut-o de mana, n-a luat-o in brate, n-a chemat-o. N-o vrea? Numai ea il vrea?
Ce poveste e asta? Ati inteles ceva? Ati invatat ceva?
----------------------------------
Azi el e undeva prin casa.
Ea merge pe strazi si plange. Il iubeste.
A citit candva o poveste si acolo zicea asa: "Eu daca iubesc un om, il iubesc cu nevasta, cu copii, cu caine, cu pisica, daca le are, cu amanta, daca o are". Dar, poveste cu poveste nu seamana...
O intreaba lumea - De ce plangi? Nu stie. Nu vrea sa planga, nu vrea sa-l iubeasca, nu mai vrea nimic.

duminică, 11 ianuarie 2009

Cargo


Raul e mai mare ca binele? E mai tare - a invins!
Exista limite? Exista!
Iubirea? - Pe-acolo si ea...
Plang. Nu strig.

marți, 6 ianuarie 2009

Omul acela

Ne vom mai intalni, cu siguranta -
mi-a spus omul acela
care tacuse tot timpul (...)
indoielile n-au ce cauta intre oameni ca noi
dovada excelenta conversatie
ce-ati intretinut-o cu mine.
De necrezut, murmurai,
caci si eu
tacusem tot timpul.

Lucian Valea

luni, 5 ianuarie 2009

How could this happen to me ?!...



Acesta a fost primul meu gand in 2009.

Nu am un motto afisat aici, dar daca as avea, el ar suna asa - iubesc cuvintele si-i urasc pe oameni. Iubesc SMS-urile! Si ele tot cuvinte sunt.

vineri, 2 ianuarie 2009

21 de ani...


La multi ani, draga mamei!
Astazi s-au implinit 21 de ani de cand ai venit pe aceasta lume in care eu te-am adus. Am trecut amandoua dintr-o categorie in alta. Faptul ca ti-am dat viata a fost pentru mine cea mai mare provocare pe care mi-a facut-o destinul dar si supremul succes si implinirea vietii mele. Succesele tale sunt realizarile mele, am vegheat somnul tau de bebelus, pasii mici si sovaielnici printre obiectele din casa sau printre oameni, mai tarziu, la gradinita, la scoala. Am trecut prin multe... Din punct de vedere legal, am fost singure sapte ani din cei 21 ai tai, din cei 44 ai mei... Practic, am fost singure toti acesti 21 de ani.
Iti amintesti? Au fost ani in care am trait tot - veselia, teama, bucuria, belsugul, calatoriile, venirea catelului in viata noastra, venirea sotului meu in viata noastra...
De cand te-am simtit in pantecele meu am stiut ca voi face echipa cu fiinta aceasta care se va desprinde din mine intr-o zi. Si asa s-a dovedit a fi pana azi...
Mereu m-am gandit ca esti copilul meu si numai al meu... Nu te-am impartit cu nimeni niciodata, de aceea am preluat grijile si responsabilitatile, iar ceea ce esti azi mi se datoreaza in totalitate.
Esti un om integru, responsabil, muncitor, un camarad de incredere, un prieten de nadejde. Viata ar trebui sa fie darnica cu tine. Norocul ar fi drept sa-ti fie partener pe drumul vietii!
Iti doresc sa fii fericita si sa ai intelepciunea sa alegi la rascruci drumul care sa duca unde ti-ai dorit!
La multi ani, draga mamei!