Mi-e dor de o strada cu lume putina, cu catei curiosi scotandu-si nasurile printre zabrelele portilor, latrand ca si cand te-ar intreba:
- Ce cauti pe-aici? Te-ai ratacit, sau ce? … Ca nu te stiu. Nu te-a chemat nimeni, ca te-ar fi asteptat la poarta… Deci, ce cauti aici, pe strada noastra?
Si, cu un marait, ar adauga:
- Acu, daca tot ai venit, poate intri… Stapanul meu s-ar bucura sa-i deschida cineva usa ca a albit uitandu-se in lungul strazii si nu se rataceste nimeni… Mai vin unii-altii… Care cu treaba, care sa manance si sa bea… care sa innopteze… unii dupa ghesefturi… Dar asa, sa ne vada pur si simplu, nu prea vine lume. Mai vine cate-o fata. Sta ce sta si pleaca. Pe urma vine alta… Dar poate vrei tu sa intri, daca tot ai ajuns la noi la poarta…
…Si ma tintuieste cu privirea, ma imbie si ma cerceteaza (sunt om bun au ba?), vrea sa stie cum imi miros mainile si botinele ca sa afle pe unde am fost si cu cine m-am intalnit.
Daca inima mi-e deschisa, catelul acesta va sti si va incepe sa dea din coada spunandu-i Stapanului sau:
- Poti sa-i deschizi poarta, n-a chemat-o nimeni, dar acu’ daca tot a trecut pe strada noastra, primeste-o! Am mirosit-o eu, poti s-o primesti.
M-a recomandat miresma de perisoare, tocanita, ciorba si alte bunatati pe care nasul lui le-a deslusit dincolo de parfumul de vizita in care mi-am imbracat mainile. Mai stie ca am in buzunar un biscuit pentru el si o carte despre o lume de barbati demni si barbosi.
Un nas de catel va pofi la biscuit iar Stapanul sau poate ar vrea sa dea un pahar cu apa unei straine care-i bate in poarta sa-i aduca o poveste.
Catelul stie ca nu vreau decat un colt unde sa ma asez sa spun o poveste despre mine si oamnii pe care i-am cunoscut pe unde m-am mai ratacit, despre clipe minunate, intamplari fericite si triste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu