Strazile orasului s-au inclinat. Coboara intr-o panta abrupta catre Nord.
Ma incordez pe calcaie sa nu alunec intr-acolo, sa nu ma scurg pana la tine la poarta...
Desi drumul e lung si intortocheat, toate se oranduiesc sa ma impinga spre un colt de stea, o steluta...
E o muzica (a astrelor, a sirenelor?) care ma cheama. Dar, ca Ulyse, ma leg de catargul conventionalului, al constiintei si steagul flutura la locul lui.
Totusi, pare a fi un moment in care doua piese de puzzle s-ar potrivi cumva... Cam cum s-a potrivit culoarea in care ne-am imbracat. Iti amintesti - 12 octombrie, eu -sacou verde, tu - tricou verde; eu - salopeta neagra; tu - pantofi negri.
Potriveala, asa s-ar numi... Adevarat - potriveala! Nu e putin lucru!
Intr-o traducere pseudo-psihologica a semnificatiei culorilor, verde = speranta.
Sigur, erau nuante de verde... Fiecare cu speranta lui...
3 comentarii:
e un fum, un vis - nimic nu e adevarat...
traim in cea mai buna dintre lumi - una virtuala; toate sunt vis, fum.
am citit undeva ca esti invins doar cand ai renuntat la vise...
Trimiteți un comentariu