duminică, 23 noiembrie 2008

Nu spun te iubesc

N-am spus te iubesc niciunui barbat din viata mea, niciodata!
Ca sa fiu riguros exacta, cred ca i-am spus tatalui meu candva… Poate si fratelui meu.
Iubitilor mei, niciodata!
Cred atat de tare in valoarea acestei vorbe, simt incarcatura "in aur" din spatele ei, incat mi se pare ca se toceste, se devalorizeaza daca o folosesc. Mi-e teama sa nu se subtieze ca o moneda care e in circulatie. O tin ca pe o medalie, in cutia ei, si o port numai la sarbatori...
Prefer sa fac gesturi, sa las indicii, ma rog, sa-i fac cumva sa inteleaga.
Daca nu-mi ating scopul, daca ei nu inteleg, poate e problema mea - de comunicare.
Mi se pare ca a spune te iubesc inseamna a te expune cu tot ce ai mai pretios in tine.
Nu-ti scoti cele mai valoroase bijuterii la poarta, dar le arati celor care merita sa le vada, in intimitate.
Nu-ti expui locul dinnauntrul tau in care - cica! - s-ar adaposti niste fluturi, dar bataile lor de aripi ti se vor vedea in ochi, ti se vor auzi in voce...

4 comentarii:

Anonim spunea...

hmmm... pote o sa vii odata / dar tre' sa negociem :)

Anonim spunea...

De atatea ori am auzit prostia asta cu devalorizarea, ca mi se pare ea insasi tocita. Nu e nici originala, nici sincera, cu atat mai putin necesara. Nimeni nu ridica statui mincinosilor prin omisiune. Cate nenorocite de situatii nu s-ar putea preveni sau ameliora cu un minimum de efort pentru doua cuvinte iesite din suflet. Si cat egoism ca, daca le simti, sa nu le spui, cata rautate fata de chinul si suferinta celuilalt...

B85CSP spunea...

Cineva a dormit putin si prost...
Si daca spui si esti trimis la dracu'? Cu durerea ta, cu irosirea ta, cu sentimentul ca sufletul tau e inutil, ca nu foloseste nimanui, cu astea cum ramane?

Anonim spunea...

Nu vad rostul primei remarci, rautatea din spatele ei. Am dormit excelent, multumesc. Sentimentul de irosire, ca sufletul e inutil si nu foloseste nimanui se datoreaza faptului ca ai gresit persoana in fata careia sa ti-l dezvalui. Nu persoana aceea e de vina, ci tu insati, pentru faptul ca nu stii sa vezi in sufletul lui, care e pustiu. Si daca e asa si ai irosit iubire, cine e de vina ? De ce sa proiectezi asupra altuia propriile tale greseli ? De ce sa invinuiesti pe altcineva pentru ca ai fost oarba si n-ai stiut sa-i vezi superficialitatea ?