"...stie prea bine ce s-a intamplat, dar e curios sa afle cum va reusi (...) sa asfalteze cu vorbe cararea ce duce la plans".
(Suto Andras - Lasati cuvintele sa vina la mine...)
Lacrima... Ce este? O secretie a ochiului care, daca se acumuleaza in exces, te napadeste cand nici nu gandesti. Poate fi o definitie. Stiintifica (sic!).
E o secretie a coplesirii, in mod sigur. Limpezeste si elibereaza.
Deunazi, am lacrimat pentru ca m-a zdrobit prietenia profunda si neasteptata pe care mi-a aratat-o cineva pe care nu l-am socotit niciodata foarte apropiat, faptul ca-i pasa, ca a observat ca am calitati, ca m-a vazut, m-a considerat utila, s-a bazat pe parerea si judecata mea in momente importante din viata sa.
Drumul lacrimei de la cutia in care le tin pana la ochi a trecut sfedelind straturi de formalism, platose de defetism si insingurare in care m-am imbracat, zale sub care m-am ferit de ploaia de pietre.
Acum lacrimez pentru ca m-a cotropit dezamagirea. Ma simt tradata, mintita, folosita si nedreptatita de cineva cu care am respirat in acelasi ritm niste nopti si inimile ne-au batut aproape una de alta, ca aripile unei pasari speriate. Nu merit asta. Sau poate ca da, pentru ca iau in serios si ma astept la moralitate intr-o relatie. Daca o incep, am niste sentimente si mi se pare normal ca atat cat sunt cu tine, sunt numai cu tine, dar si tu sa fii numai cu mine. E o regula de la sine si de comun acord acceptata, nenegociabila...
Tin ca mediul iubirilor mele sa fie aseptic, ferit de lipsa de igiena a promiscuitatii sentimentelor si trupurilor...
Privesc prin lacrima si efectul ei de lentila estompeaza, face totul mai difuz, mai putin contondent, mai departe... E primul pas.
Maine nu voi mai privi intr-acolo, voi ocoli locul, voi tacea si zambetul va veni cu necesara ridicare pe varfuri, inaltarea spre teluri care sa ma oblige sa ridic ochii, umerii, bratele, moralul, sa fac pasi mari si siguri, sa ma indrept spre copii, animale si carti, pentru ca lacrimile pe care mi le-au adus pe obraji au fost sinonimele implinirii si bucuriei. A venit concediul si, poate, ma voi mai intalni, intamplator, cu Fericirea si nu vreau sa ma gaseasca asa, plansa :) ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu