Ignor

cu bună ştiinţă ziua naţională în semn de protest. Am ales o modalitate care mă reprezintă, căci nu mă văd ieşind în stradă să zbier către vreun geam închis sau lângă vreun gard. Stima mea de sine nu-mi dă voie să fac aşa ceva, plus că mă îndoiesc de eficienţa gestului.
Pentru ce protestez. Pentru că ţara mea nu merită să fie sărbătorită de ziua ei în felul în care se face de douăzeci de ani încoace. Lasă că nici în cei cincizeci de ani de dinainte nu se făcea mai puţin greţos, dar acum nici vremea nu ţine cu ea. Aceleaşi formale depuneri de coroane unde ies politicienii să se vadă ei între ei cât îi chinuie dorul de ţărişoară, parada militară din ce în ce mai sărăcăcioasă şi chinuită şi revărsarea de ţigănie pe toate posturile de televiziune.
E bine să avem o zi naţională, dar dacă nu o umplem de c***t, nu suntem noi!... Dacă nu ne ștergem la fund cu Constituția în ziua asta, atunci când?! Dacă nu tăiem panglici pe șosele neterminate, cum să ne dovedim preocuparea, implicarea, alea-alea?!
Și, peste tot și toate, dacă însuși șeful statului o ignoră, pe ea pe țară de ziua ei, eu de ce n-aș face-o?!

Poza de la steaguriromania.wordpress.com