miercuri, 17 noiembrie 2010

Departe

E ceaţă
în ochiul cu care ma uit la mine.
În cel cu care mă uit la tine,
e întuneric.
Sunt atât de departe
cam cât e de la speranţă
la deznădejde.
Cam cât e de la mine la tine,
de la mine la mine.

Un comentariu:

Vocea-de-departe spunea...

Primeşte în suflet culorile toamnei, nu şi deznădejdile ei. Varietatea ei fascinantă, nu abandonul. Şi vei fi mai bogată.
(Şi poemul e excelent:) )