Motto:
"- Uneori simt cum înfigi cuţite în mine
- Cuţite înfig în noi doar cei pe care-i iubim".
Ileana Vulpescu - Arta Conversaţiei
Am în inimă nişte oameni. Nici mulţi, nici puţini. Destui.
Stau acolo liniştiţi, la căldurică iarna, la răcoare vara, căci trebuie să precizez că în inima mea temperatura e nici prea-prea, nici foarte-foarte, nici fierbinte să te arzi şi să dai să fugi, nici rece să-ţi îngheţe nasul, cât de cât fără griji, căci odată intraţi în inima mea, și-au mai lăsat afară din ele. Decorez pereții, plantez flori care să înmiresmeze aerul, populez apele cu peștișori aurii (știi, din aceea care pot îndeplini cel puțin o dorință pe zi), coc plăcinte și prepar băuturi din lapte și miere care să curgă la toate robinetele și, cu toate astea, nu-mi explic de ce le cresc nişte cuţite în mâini cu care se reped la inima mea.
Şi lovesc o dată. Eu nu mă prăbuşesc. Îmi pierd doar încrederea. Definitiv.
Mai dau o dată şi-mi bag minţile în cap să nu-mi mai pese dacă ambientul se mai păstrează aşa, ca-n Eden.
A treia oară nu mai garantez că locația va mai rezista, având în vedere materialul ultraperisabil din care e făcută, iar ocupanții nu vor fi evacuaţi pe rând.
Un comentariu:
E cam urat sa nu respecti gazda, mai ales daca aceasta se pregateste asa frumos pentru musafiri.
Insa nici gazda nu ar trebui sa aiba prea multe asteptari de la musafiri, caci si acestia sunt doar niste oameni, supusi greselii.
E si greseala ta, caci ti-ai facut o opinie gresita despre musafiri.
Insa orice nu te ucide te intareste.
Fara suparare, dar ai privit oamenii asa cum ai dorit tu sa fie si nu asa cum sunt in realitate.
Trimiteți un comentariu