Frenezia golirii rafurilor de orice fel cu o energie demnă de cauze mai bune s-a declanşat de câteva săptămâni şi fiecare pare stăpânit de un singur gând: sărbătoarea mea e mai decât a ta pentru că eu am bradul cel mai mare, ciolanul cel mai tare, căruţul de cumpărături cel mai plin şi, la final, eu am ajuns la spital şi m-a dat şi la televizor că am dat gata zeci de sarmale, kile de vin, tone de bere şi câte altele...
Atitudinea asta a poporului meu nu e nouă şi nu are legătură cu devenirea lui capitalistă. Îmi aduc aminte nebunia de dinainte de '89 când se forma coada în faţa alimentarelor şi parfumeriilor înainte de a se deschide şi fără să se ştie dacă se bagă sau nu marfă.
Şi atunci ca şi acum trebuia să (ne) dovedim că ne-am descurcat în ciuda greutăţilor şi lipsurilor, că suntem în stare să fentăm crizele, indiferent de regim şi conducători şi că ne prezentăm cât mai onorabil în cursa pentru cea mai sărbătoare.
Ca să găsesc o scuză acestui neam, o dau pe instinctul primar de supravieţuire sau, mai nobil, pe o formă de rezistenţă faţă de vremuri şi vremelnicii cârmaci, căci aia cu păstrarea tradiţiilor e doar pretext pentru consumism şi strategie de marketing.
Eh, o să treacă şi zilele astea şi vom afla despre noi ceea ce ştim deja. Că ne-am descurcat şi de data asta şi că sărbătoarea mea a fost cea mai reuşită. Ba a mea a fost mai reuşită decât a ta! Ba a mea...
4 comentarii:
Se spune ca lacomia si dorinta de a arata lumii intregi "cat de tare esti" sta la baza dezvoltarii societatii, caci stimuleaza omul sa gaseasca solutii si chiar sa munceasca.
Cred ca inainte de '89 era, totusi, altceva. Era si o forma de rezistenta impotriva filozofiei materialiste, era si o forma de incercare a pastrarii traditiilor. Probabil ca era si ceea ce spui tu, adica lacomie si... restul.
In prezent cred ca problema este parvenitismul. Comportamentul acesta este specific parvenitilor, insa exista si o propaganda oficiala care te indeamna sa fii parvenit, pentru ca este punctul slab pe care se prind toate reclamele.
Totul este atat de exagerat incat se va prabusi destul de rapid. Eu sper ca romanii sa-si gaseasca respectul fata de alte valori, candva.
Nu cred că e vorba de lăcomie, nici nu am vrut să se înţeleagă asta. Sunt de părere că s-a transferat la oraş competiţia aceea în care intră ţăranii să arate care e mai harnic, mai gospodar, iar în situaţia dată, care se descurcă mai bine. Niciodată nu a fost uşor la ţară. Munca e dură şi continuă, momentele de repaus, puţine. Majoritatea orăşenilor sunt urmaşii acestor ţarani care, de generaţii, au făcut faţă tuturor încercărilor, indiferent dacă ele veneau dinspre natură (calamităţi) sau dinspre regimurile politice care au fost TOATE, fără nicio excepţie, ostile ţăranilor.
De fapt, TOTI orasenii provin de la tara, difera doar numarul generatiilor.
Totusi eu cred ca suntem intr-un fel sau altul si dirijati spre acest tip de "spiritualitate".
Ca suntem dirijati, e clar. Sunt masinarii de marketing bine puse la punct care sa ne speculeze tocmai inventivitatea si capacitatea de a face fata greutatilor. Ce ma doare este ca aceste calitati s-au transformat in defecte si o mare contributie o avem si noi, fiecare, ca intram in aceasta cursa spre "mai", "cel mai" daca se poate...
Trimiteți un comentariu