Vineri, 13

Sunt o terorista.
Am pregatit un atentat si l-am dus la bun sfarsit.
Dupa toate regulile.
Mai intai am mesterit o bomba (artizanala si nu foarte originala). Apoi am ales o zi cu semnificatie, cand fiecare se asteapta sa i se intample ceva nemaiintamplat, de bine sau de rau, am revendicat isprava iainte, cum am vazut ca procedeaza marii mafioti, dand exact atatea detalii cat sa creez confuzie, sa starnesc curiozitate si sa induc oarecare suspans. Dupa se arata "vitejii" amatori, numai daca e de bine.
M-am asigurat ca asistenta va fi formata din victime sigure, fara aparare si... am declansat bomba la data si ora stabilite.
Efectele au fost devastatoare.
Obraji imbujorati de emotia revederii, de caldura sufletelor trezite din amorteala, maini cu palme umede stranse si ochi stralucitori de bucurie.
Victimele, impreuna si fiecare, separat - ostateci!
Atentatul a fost o reusita, si-a atins scopul - victoria asupra instrainarii, uitarii, rutinei si insingurarii.

In limbaj comun, am intalnit si i-am intalnit intre ei, fosti colegi de serviciu. Unii au iesit la pensie, altii au plecat la joburi mai "calde" si astfel viata ne-a despartit. Ne vom aminti cu drag, a fost intr-o vineri, 13... Si pentru ca mi-a iesit, am in pregatire si alte "atentate". "Victimele" sunt alese, lucrez la detalii...