sâmbătă, 21 martie 2009

In memoriam Vlad Siclovan

Iti multumesc azi , pentru ca atat cat ai trait am crezut mereu ca mai am timp sa o fac...
Ca mai am timp sa-ti arat cine am devenit pentru ca tu mi-ai intins o mana atunci...
De acolo, de sus, sa ne veghezi!
Imi lipsesc glumele tale, veselia ta, bucuria ta de a trai fiecare clipa pe care ne-ai dat-o noua cat ti-am fost prin preajma, rasul ca opozitie la prostie, la ingustimea mintii, la plafonare, la mediocritate...

Oameni buni, prieteni ai mei, nu lasati pe maine nici un gand bun, nici o multumire, nici un vis netrait, caci maine... cine stie...
Vlad avea un "maine", sunt sigura... Toti avem un maine...
Dar daca avem numai azi? Sa spunem tot azi, sa nu plecam "cu bagaje" dincolo...
Dupa ce mi-am plans toate lacrimile, dupa ce mi-am amintit toate amintirile si intelepciunea a venit dureros, scrasnit si lacrimos, vreau sa am tot azi, sa traiesc cum n-am trait, sa fac ce n-am facut... si pentru tine, Vlad!

6 comentarii:

Anonim spunea...

Un adevarat soc. E greu de acceptat pierderea unui om atat de bun si devotat. Stiti cumva cand si unde are loc inmormantarea? Va multumesc anticipat, niste colegi mai vechi, plini de durere.

B85CSP spunea...

Nu stiu detalii despre inmormantare. Nu ma duc. Vreau sa mi-l amintesc asa cum era cand l-am vazut ultima data, prin 2000 cred... vesel, fericit ca se afla in fata unor schimbari majore in viata lui.

Anonim spunea...

Cu o zi inainte sa aflu ultima veste proasta, poate cea mai proasta posibil din restul de zile, am primit un mail de la un prieten pe care nu-l mai vazusem de mult. Una dintre scrisorile alea in lant, singura care m-a impresionat. Scria despre decesul sotiei cuiva si orele dureroase de dupa inmormintare. Scria ca omul deschisese un sertar si gasise o sticluta de parfum pe care i-o daruise sotiei acum pierdute cu multi ani inainte, la aniversarea a 25 ani de casnicie. Era neatinsa. O pastra langa ea, fara s-o fi desfacut vreodata. Omului i-au dat lacrimile, fiindca si-a dat seama ca femeia o tinea "pentru o ocazie, o zi speciala". A doua zi am primit vestea "aceea". Si de atunci sunt in razboi cu tot ceea ce pastram pentru ocazii, pentru zile bune, pentru ceva festiv. De atunci, fiecare zi e festiva si lichidez cate ceva pastrat de mult. Azi o sa beau un pahar de sampanie din 1920 in cinstea unei azalee si o sa-i spun ca nu-i adevarat, nimeni nu dispare. E doar o reuniune mai mare dincolo de un prag, in alta dimensiune, cea a celei mai pure energii, care aici ne bantuie doar cand suntem indragostiti.

Anonim spunea...

Inmormantarea e duminica 22 martie 2009, la ora 14 la Cimitirul Belu

haemoglobian spunea...

Vlad a fost un om deosebit.A fost exact asa cum trebuia sa fie un om.Mi-a fost ca un tata si nu o sa-l uit niciodata pentru asta.Mereu era cu zambetul pe buze si ii ajuta pe ceilalti sa treaca peste necazuri printr-o simpla gluma sau o vorba buna.Ma bucur ca au tinut atat de multi oameni la el si sper sa nu fie uitat niciodata,sa il pastram mereu in sufletele noastre pentru ca merita macar atat de la noi.Inmormantarea este intr-adevar azi,22 martie la ora 14 la Cimitirul Belu.Cei care vor sa vina sa puna o floare sunt bineveniti.Gandurile bune sunt mereu binevenite.Sper sa ii fie cat mai usor sa treaca pe lumea cealalta.Dumnezeu sa-l odhineasca!

valentina spunea...

A trecut un an si parca a fost ieri!
Niciodata nu va mai fi ca inainte!
Exista o vorba care spune ca suferinta are leac! Va inselati!Nu are!As vrea sa mor si eu, dar Dumnezeu nu vrea, sau poate Vlad nu vrea, poate vrea sa ma chinuiasca?! Nimic si nimeni nu il va inlocui!
Odihneste -te in pace, puiul meu!