Fiecare, in casa sufletului, are un calendar in care crucile rosii marcheaza sarbatori intr-o religie personala.
In familia mea, de Buna Vestire, il sarbatorim pe Tata. E ziua lui de nastere.
Pregatirile respecta ritualurile an de an, dar de fiecare data e altfel. In buna traditie crestina, Tata cauta asiduu pestele cu care sa ne uimeasca, mereu mai - prin marime, gust, specie, pret, origine... Mama cauta retete noi pentru prepararea pestelui respectiv, noi cautam cadouri deosebite. Alegem cu atentie, pentru ca Tata e un barbat deosebit. Ca sa-l descriu, neaparat trebuie sa dau urmatoarele coordonate: nascut intr-o familie de tarani din Lunca Dunarii, crescut in cultul soarelui si al pamantului, ramas orfan de mama de la 6 ani, cand bunicul era pe frontul de Est, o sora mai mare le-a avut de grija pana cand bunicul s-a intors (semi-dezertor) la cei patru copii ramasi fara mama, la mila rudelor, secatuite de razboi si ele...
A absolvit Mica Sorbona (asa a fost numita scoala primara din comuna Curcani, azi in judetul Calarasi, la care am invatat si eu). De curand ne-a lasat cu gurile cascate cand ne-a recitat formula de calcul a volumului sferei! (Fiica mea, studenta la Matematica, a avut dificultati iar sotul meu, un mic geniu al matematicii, o bajbaie!).
Adolescent fiind, a batut tara in lung si in lat, a masurat-o si a contribuit (in calitate de topometrist) la intocmirea hartilor (comuniste!), singurele documente stiintifice dupa care multe generatii am invatat muntii, apele, delta, luncile si campiile. Tara nu a fost o notiune abstracta pentru el, a fost locul lui de munca, a mirosit-o, i-a batut drumurile mari si potecile cu pasul, i-a inhalat miresmele din zori si pana seara, la munte, la mare, in delta... i-a cunoscut oamenii si s-a implicat in istoria ei tulbure si nefireasca.
In familia mea, de Buna Vestire, il sarbatorim pe Tata. E ziua lui de nastere.
Pregatirile respecta ritualurile an de an, dar de fiecare data e altfel. In buna traditie crestina, Tata cauta asiduu pestele cu care sa ne uimeasca, mereu mai - prin marime, gust, specie, pret, origine... Mama cauta retete noi pentru prepararea pestelui respectiv, noi cautam cadouri deosebite. Alegem cu atentie, pentru ca Tata e un barbat deosebit. Ca sa-l descriu, neaparat trebuie sa dau urmatoarele coordonate: nascut intr-o familie de tarani din Lunca Dunarii, crescut in cultul soarelui si al pamantului, ramas orfan de mama de la 6 ani, cand bunicul era pe frontul de Est, o sora mai mare le-a avut de grija pana cand bunicul s-a intors (semi-dezertor) la cei patru copii ramasi fara mama, la mila rudelor, secatuite de razboi si ele...
A absolvit Mica Sorbona (asa a fost numita scoala primara din comuna Curcani, azi in judetul Calarasi, la care am invatat si eu). De curand ne-a lasat cu gurile cascate cand ne-a recitat formula de calcul a volumului sferei! (Fiica mea, studenta la Matematica, a avut dificultati iar sotul meu, un mic geniu al matematicii, o bajbaie!).
Adolescent fiind, a batut tara in lung si in lat, a masurat-o si a contribuit (in calitate de topometrist) la intocmirea hartilor (comuniste!), singurele documente stiintifice dupa care multe generatii am invatat muntii, apele, delta, luncile si campiile. Tara nu a fost o notiune abstracta pentru el, a fost locul lui de munca, a mirosit-o, i-a batut drumurile mari si potecile cu pasul, i-a inhalat miresmele din zori si pana seara, la munte, la mare, in delta... i-a cunoscut oamenii si s-a implicat in istoria ei tulbure si nefireasca.
Stalinismul nu i s-a potrivit. Cand se striga "Stalin si poporul rus//Libertatea ne-au adus" Tata cumpara "Invatati limba engleza fara profesor" si dadea cu subsemnatul la loctiitorul politic din armata (era militar in termen, termenul era de 3 ani! La marina).
Nostalgia marii a ramas o rana deschisa in sufletul lui. Ne-a dus la mare oricand era un pic de timp... Ne-a aratat rasaritul, ne-a scos din casa dimineata sa facem ultraviolete, desi eram mici si somnorosi... Ne-a dus la teatru, la opereta, la meci (de fotbal si box!)... A avut unul din primele televizoare din sat (1963!), avea foarte multe carti si una din primele Dacii cu care ne-a dus la manastirile din Nordul Moldovei, in Apuseni, in Fagaras, in Secuime, la baraj la Vidraru, la Portile de Fier...
Nostalgia marii a ramas o rana deschisa in sufletul lui. Ne-a dus la mare oricand era un pic de timp... Ne-a aratat rasaritul, ne-a scos din casa dimineata sa facem ultraviolete, desi eram mici si somnorosi... Ne-a dus la teatru, la opereta, la meci (de fotbal si box!)... A avut unul din primele televizoare din sat (1963!), avea foarte multe carti si una din primele Dacii cu care ne-a dus la manastirile din Nordul Moldovei, in Apuseni, in Fagaras, in Secuime, la baraj la Vidraru, la Portile de Fier...
In casa noastra a fost una din primele bai cu apa curenta si wc "ca la bloc" din satul nostru.
A tintit mereu sus, a fost autodidact. Ne-a obligat la cultura, la auto-depasire si auto-perfectionare.
E autoritar, e Regele Padurii, cum l-a numit de curand cel mai mic dintre nepoti...
Ne-a ocrotit, ne-a ridicat stacheta, ne-a antrenat si ne-a biciuit cu ironia preventiv, sa nu ne prinda strainii descoperiti!
Nu e un Tata comod, care sa ne fi tinut pe genunchi sa ne spuna povesti. Nu, ne-a pus in mana cartea sa citim singuri, si ne-a dat extemporal. Dupa ne putea examina oricine! Ne-a invatat Onoarea, Prestanta, Ordinea... Asumarea propriilor pareri, propriilor sentimente, sa devenim oameni ai datoriei, sa ne cunoastem locul, s-a luptat cu lenea si superficialitatea din noi, ne-a incurajat sa ne batem pentru parerile si iubirile noastre, sa ne urmam pasiunile. Ne-a respectat!
E autoritar, e Regele Padurii, cum l-a numit de curand cel mai mic dintre nepoti...
Ne-a ocrotit, ne-a ridicat stacheta, ne-a antrenat si ne-a biciuit cu ironia preventiv, sa nu ne prinda strainii descoperiti!
Nu e un Tata comod, care sa ne fi tinut pe genunchi sa ne spuna povesti. Nu, ne-a pus in mana cartea sa citim singuri, si ne-a dat extemporal. Dupa ne putea examina oricine! Ne-a invatat Onoarea, Prestanta, Ordinea... Asumarea propriilor pareri, propriilor sentimente, sa devenim oameni ai datoriei, sa ne cunoastem locul, s-a luptat cu lenea si superficialitatea din noi, ne-a incurajat sa ne batem pentru parerile si iubirile noastre, sa ne urmam pasiunile. Ne-a respectat!
Azi are 72 de ani si e Patriarhul! Gandurile noastre ii saruta mana muncita, patata si zbarcita...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu