Ieri am suflat in lumanarica din "tortul" pe care mi l-ai adus.
O lumanarica - un an de cand m-ai luat pe sus din viata mea de gospodina (ale carei ambitii erau superlativele in materie de musaca, muraturi, dulceata si foi umplute cu crema), mi-ai deschis mintea, mi-ai dat curaj sa ma uit inauntrul meu ca sa pot vedea in afara, sa visez si sa-mi implinesc visele...
Ai facut posibil ca Doamna cu corset si portjartier sa devina colega mea de camera, prietena si confidenta mea. Chiar si prezenta Studentei ti se datoreaza.
M-ai rebranduit, ai intuit ce era in spatele convenientelor in care traiam si mi-ai scos la suprafata dorinta de a ma cunoaste si de a-mi depasi limitele.
Si mi-ai mai dat ascendent asupra Raduleascai, cu aproape un an:)
La multi ani, pushtiule! La multi ani si mie, cea reinventata de tine!
6 comentarii:
Hm... Nu e nicăieri o trădare ? Faţă de tine însăţi ?
Cine ce treaba are? Ii pasa cuiva cumva?
Cine sunt eu insumi, care din "colegele mele"? Stii tu?
Nu mă referam la "colegele" tale. Sau poate mă refeream la una pe care n-o vezi sau te faci că n-o vezi. Cea onestă. Dacă iubeşti pe altcineva, de ce nu divorţezi ? Te-ai împăca şi cu tine, şi cu Onesta care există sigur pe undeva prin sufletul tău, şi cu cel care te-a ajutat să te recreezi şi cu cel pe care-l înşeli. Sunt prea dur ? Nu... Doar... onest.
Eu, Onesta, sunt cea tradata. Celelalte "colege" au aparut din nevoia de darui si a primi afectiune si protectie, din nevoia de a apartine, nevoia de a ma simti parte a unui intreg pe care toti acestia (cu care zici sa ma impac) nu mi le-au satisfacut... Poate am cerut prea mult, dar nu mai mult decat am dat.
Nu cred ca stii despre ce vorbesc. E mai usor sa fii dur.
De ce sa divortez? Ar fi o dovada de iubire si onestitate de care nimeni nu are nevoie.
Toti acesti onesti si duri despre care vorbesti nu au vrut din mine decat una din "colegele mele".
Poate că nu ştiu despre ce vorbeşti, dar uneori e nevoie şi de iubire şi de onestitate. Când lucrurile nu mai funcţionează într-un cuplu, de ce să rămâi agăţată ? De ce să-ţi ratezi şi ţie şi lui nişte şanse ? Poate că cei care au preferat diversele tale faţete asta au văzut, tocmai fiindcă nu eşti liberă. În situaţia asta, eşti o pradă uşoară, sigură. Nu e o dovadă de iubire şi nu serveşte nimănui acest sacrificiu. E doar insalubra prelungire a unui pustiu în doi. Şi poate, o dovadă de lipsă de curaj sau dimpotrivă, de curaj, care nu serveşte nimănui. Nu te judec, îmi amintesc doar, de pe cealaltă parte a baricadei, cum vedeam lucrurile. Şi azi îmi muşc pumnii că n-am făcut-o mai din timp. Şi ea, ca şi tine, ca şi el, ar fi avut mai multe şanse...
Ma bucur pentru tine ca ai gasit aceasta rezolvare:) Ti s-au multiplicat sansele, inteleg. Felicitari...
Pe mine acum nu ma intereseaza o sansa oarecare, nici mai multe sanse. Mi-e drag un om.
Ai uitat cum era sa astepti pe cineva anume iar nu pe cineva pur si simplu, in general... Nu e nimic insalubru aici. Despre asta vorbesc. Iubirea mea ma priveste. O cresc sau o omor, oi vedea ce fac cu ea. Ma descurc.
Trimiteți un comentariu