De ce isi lasa barbatii barba?
La aceasta intrebare incerc sa gasesc raspuns de douazeci de ani si mai bine, de cand sunt parte a spectacolului pe care-l dam impreuna, barbati si femei pe scena vietii.
Statistic vorbind, barbosii sunt rari. Au fost curente in moda masculina care i-a adus in postura de majoritari, dar pentru foarte scurta vreme. Azi fac furori mai ales ciocurile, mustatile fanteziste, perciunii prelungiti dincolo de limitele firesti. Deci, fiind rari, tenteaza populatia feminina, despre a carei natura se cunoaste ca e inclinata spre “seriile mici”, daca nu chiar “unicate”, iar eu nu fac exceptie. Da, imi plac barbosii. O cunostinta virtuala scria “Noi, barbosii avem o chimie aparte” si sunt perfect de acord.
Barba, fara indoiala, este un simbol, o marca, un brand. Fara sa vrei, cand vezi un purtator de barba, te gandesti la o persoana cu preocupari artistice, libera de prejudecati, cu o minte deschisa, cineva altfel care tine cu tot dinadinsul sa afirme asta, este un status.
Cum se obtine un barbos? Desigur, dintr-un barbat cu o infatisare ori prea-prea comuna, ori foarte-foarte aparte iar barba poate fi folosita ca agent de distragere a atentiei de la defecte (oare numai cicatrice, pete etc.?). In cazul celor care nu s-au simtit suficient de bine cu fetele lor initiale, barba le ofera iesirea din anonimat care are scopuri precise, cel mai nevinovat fiind cel de ordin estetic (sa se placa pe ei insisi) chiar daca nu sunt barbosi si in spirit. Exista si fenomenul invers, cand germenii barbii exista in ei de cand s-au nascut, creste odata cu posesorul si intr-o zi erupe la suprafata. Prefer genul acesta de barbosi care sunt barbosi si pe dinauntru.
M-a impresionat mereu intelepciunea populara care n-a scapat din vedere nici acest aspect, si a emis zicerea “uite-asa o barba avea, si-uite-asa o pieptana”, dand cuvantului “barba” si sensurile de minciuna, aparenta inselatoare, poveste incredibila, dorind sa avertizeze asupra lipsei de onestitate a purtatorului…
Dupa ani de studii asupra fenomenului si asupra unor personaje purtatoare de barbi, acestea sunt certitudinile mele in materie.
M-am intrebat cum am lucrat eu la iesirea fiintei mele din anonimat, cata vreme n-am la indemana un astfel de mijloc comod si am constatat ca m-am straduit sa fiu altfel fiind punctuala intr-o lume de intarziati, intr-un oras cu trafic care scuza multe, m-am straduit sa-mi rezolv singura problemele cand majoritatea semenelor mele sunt intr-un mare grad de dependenta fata de domni, iluzionandu-se ca iubirea si respectul acestora sunt direct proportionale cu ascultarea si indeplinirea sarcinilor. M-am mai straduit sa fiu empatica si saritoare, harnica si vesela cu cei din jur, chiar daca in sufletul meu ranile sangerau si spaimele isi infipsesera ghearele in inima mea. A fost modul in care am inteles sa fiu altfel.
P.S. - Am fost altfel respectand Terms and conditions, rezumandu-ma la rolul ce mi s-a atribuit si nimic mai mult, desi simteam ca partitura nu mi se potriveste, calitatile mele fiind altele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu