Vrei, nu vrei, la final de an tragi linie si vezi cum iti da: cu plus, cu minus, depinde la ce capitol...
Daca ai avut minus boli, suparari, angoase, e bine, dar daca ti-au plecat prieteni, ai pierdut respect (mai ales respectul de sine!), iesi lipsa la inventar la sentimente - n-ai iubit, n-ai sperat, nu te-ai batut pentru ceva, atunci nu e bine.
Daca ceva a caracterizat anul care se incheie, aceasta a fost incapatanarea cu care mi-a readus in viata oameni pe care i-am cunoscut cu mult timp in urma. Colegi de liceu, fosti colegi de serviciu din primii mei ani de salariat, fosti sefi... Erau poze in albumul din sufletul meu si deodata au prins voci si chipuri. Surpriza insinuarii lor in prezentul meu e asa un paradox... Vechi si totusi nou, atitudini nestiute, fete modificate de vreme si viata.
Si cum cred ca nimic nu e intamplator, m-am simtit castigatoarea marelui premiu la loterie - o calatorie in masina timpului, pe drumul vietii mele, ocazia sa ma vad atunci cu ochii de acum, sa-mi amintesc...
Tentatia de a carmi masina asta dinspre trecut spre viitor a fost foarte mare, asa ca am vrut oameni noi in viata mea, sa traiesc ce n-am trait, sa scap de mine, aia care eram, de poverile celorlalti ani care m-au "imbogatit" cu experienta, intelepciune, multe si de toate, bune si rele, oameni, situatii, intamplari, atitudini, rutina, multa rutina...
Nefericita incercare. "Palma" pe care am primit-o a fost nemeritata dar am inteles ca masina timpului are un traseu bine stabilit, ca trebuia sa astept sa ma traiasca viata, 2008 avea alte planuri cu mine.
2009 imi doresc sa nu-mi scoata in drum "masti" ci oameni adevarati.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu