Ciudatul an 2008 s-a intalnit cu anii mei din urma, alti ani ciudati, dar in alt mod - anii de liceu.Varsta de acum fata in fata cu beatitudinea tineretii...
Nu ca acum n-as fi tanara... dar atunci nu stiam ce sa fac cu atat de multa tinerete in vreme ce acum nu stiu cum sa fac sa trag de ce mi-a ramas sa-mi ajunga cat mai mult.
2008 m-a pus fata in fata cu oameni care mi-au marcat viata (ce cliseu!!!) - profi cu har, cu stiinta de a creste copii si de a modela in lutul rebel, in compozitii diverse, a innobila si a slefui, a impodobi cu pietre si filigrane materii amorfe si diverse...
Am iubit-o pe profa de engleza care si-a riscat postul transferandu-ma de la grupa de rusa (dupa 6 ani de rusa) la cea de engleza, desi nu facusem nici un an de engleza la scoala. In anii comunismului era un act de curaj si din partea ei, si din partea mea... Engleza pentru mine a fost apoi un mod de viata - cariera, acces la lumea libera...
L-am iubit pe proful de romana, pe profa de romana care mi-a fost si prietena, pentru ca m-au indrumat spre Platon cand era important ca lumea sa mi se dezvaluie ca avand un rost, ca m-au facut sa citesc Petru Dumitriu care nu era in programa scolara (era chiar interzis, fiind transfug), ca m-au crescut in biblioteci, cinematografe, cenacluri...
Dupa 25 de ani ii iubesc altfel pe acesti oameni - cu lacrima de recunostinta si cu regretul ca n-am fost mai buna atunci cu ei, atat de buna cat ar fi meritat. Le-am spus-o si mi-au raspuns, ca niste soldati "ne-am facut meseria, si a fost o placere sa lucram cu voi; ati fost o generatie buna."
Despre colegii mei, altdata... Merita ceva special, au fost aparte - si atunci, si dupa 25 de ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu