Plang azi, plang maine... Nu sunt parasita, eu parasesc pentru ca, iar si iar, in viata asta, sunt obligata sa fac CE TREBUIE iar nu ce as vrea. Aleg? Sigur! Intre CE TREBUIE si CE TREBUIE!!!
Plang pana mi se termina lacrimile. Ramane zgura lor.
Ce fac atunci cand nu mai pot nici sa plang? Astept. Viata oricum o sa ma traiasca.
4 comentarii:
Cine te obligă să alegi ce trebuie ? Şi ce înseamnă ce trebuie ? Sau de ce trebuie ? Eu am pierdut 18 ani din viaţă pentru acest "trebuie". Acum e prea târziu să recuperez anii pierduţi, deşi o fac, dar e altă vârstă. Nu există trebuie, există doar convenţii absurde în capul nostru care seamănă cu acest verb atât de impersonal, tocmai fiindcă n-are curajul să fie personal. Sunt revoltată, sincer. Nu ceda doar pentru un trebuie nenorocit.
SOCIALUL are reguli si legi. Printul meu a venit pe alt drum - al inimii, care are alte legi...
Intre social si... restul, cum? Fara sa ranesti pe cineva. O sotie tanara, de exemplu, care are dreptul ei la fericire... Plus ca ea e LEGITIMA!
Nici nu stiu ce sa spun... decit ca stiu. Deciziile pe care le iei cu mintea sint cele mai regretate si cele mai dureroase. Din fericire, suferinta care vine cu ele trece si cel mai repede, pentru ca stii c-ai facut the right thing.
>:D<
Ma revolta si ma doare, dar nu regret nimic. Imi ramane o poveste perfecta, impecabila moral, superba pentru ca s-a oprit la faza ei de splendoare, n-a trait destul ca sa-si arate "arama".
Trimiteți un comentariu