Look

M-am uitat in oglinda si mi-am vazut chipul: ochi sticlosi si privire de gheata, piele verde, intinsa, stralucitoare, limba bifurcata gusta aerul verii, sfichiuind. Imi plimb coada eleganta ca pe o trena peste pietrele incinse, o arunc frivol de pe o mana pe alta, glezna subtire si tocul inalt scanteiaza in lumina tare. Dupa un timp, alta coada voi avea, alte pietre, alte culori...

Da, sunt soparla.
Schimb piele dupa piele, racoresc cu privirea si cu rasuflarea. Nu apar in orice drum, nu caut tovarasia oamenilor, nu pot fi ademenita cu acadele si firimituri, dar de ce ar vrea cineva sa intalneasca o soparla ?!... Mie insami imi da fiori prezenta mea. Ma tem de ce-as fi in stare cand pielea mea cea noua, vreau-nu-vreau, imi va creste, exfoliindu-mi solzii de azi, cu care abia incepusem sa ma obisnuiesc. Sunt un animal pe care e bine sa-l vezi de departe. Sau sa-l porti la rever.