Pastele, asa cum a fost...

Imi place sarbatoarea asta mai mult decat oricare alta. Am inteles-o si m-am simtit parte din ea. Mi-a stimulat creativitatea si indemanarea cu vopsitul oualor, mi-a umplut mereu plamanii de miros de busuioc, floare de pom, lada de zestre deschisa o data pe an, levantica scuturata si puf de pui incalzit in caciula Bunicului... Bunica era in continua miscare, rosie in obraji de la dogoarea cuptorului ticsit de colaci, paine, cozonaci si "impletiturile" mele din coca, faina pe maini, pe fata calda, in par... In Noaptea de Inviere in biserica satului, aveam certitudinea ca minunea se savarseste atunci si acolo, iar imaginea luminitelor miscatoare venind ca un rau pe ulita mare, despartindu-se pe rand si intrand pe porti imi dadea senzatia ca asist la un spectacol pe care universul il da pentru mine. Linistea si fumul care pluteau peste sat, de parca o mana nevazuta a tamaiat case, curti, pomi, oameni si animale intregeau atmosfera de mister si fantastic.
In zori urma ritualul spalatului pe fata cu apa neinceputa turnata din cana in care se punea un ou rosu, ca sa fim rosii in obraji, adica sa plesnim de sanatate, sa fim capabili de emotii, sa iubim, sa fim sensibili, sa ne rusinam, sa nu ne fie strain nimic din ceea ce face un om sa roseasca, am tradus eu, cu vremea... Piciorul trebuia sprijinit de ceva de fier, drept pentru care Bunicul scotea de Paste fierul de plug de la streasina, ne intorcea cu fata catre rasarit si ne supraveghea inchinarea. Bucatica de Paste pe care o aducea de la biserica era moale, pufoasa si rece, si, daca n-ar fi mirosit a vin si a peste, puteam sa credem ca gustam un bulgare de zapada...
Ne asezam in jurul mesei si incepeam sa ciocnim oua. "Cristos a inviat! - Adevarat a inviat!" se vestea. Minunea se intampla caci mama si bunica nu se mai uitau urat una la alta, tata nu mai bombanea pe nimeni, eu asteptam sa ma imbrace cu rochia cea noua, cu pantofii de lac si sa ies in drum, sa ma vada lumea. Ma simteam Primavara. Eram vesela, erau ai mei langa mine, lumea intreaga ma privea cum infloresc... Veneau neamurile de la Bucuresti si-mi aduceau ciocolata, funde, papusi... O matusa imi aducea fustite rosii si crete, rochite cu buline si flori si nu conteneam sa ma minunez cum se facea ca multe dintre rochiile ei noi, pe care si le facea singura, aveau o replica in miniatura pentru mine...
Dupa amiaza, Bunica dormita langa cuptorul cald inca, eu sedeam in centrul lumii, Bunicul iesea la poarta si spunea iar si iar povestea fierului de plug care salvase viata copiilor sai in anii de foamete de dupa razboi. De aceea il pastra sub coama casei cum pastrezi un talisman pe sub camasa, sa te fereasca de rele.

Despre Pastele de anul acesta nu vreau sa vorbesc.
Invierea s-a intamplat, totusi, chiar daca spectacolul lumii a fost foarte sarac...