E Vinerea Mare si nu mai e ca pe vremuri. Vremurile alea grele, triste, in care nu aveai voie sa... nimic, dar le faceam pe toate. A te duce la biserica era tentatia fructului oprit.
In copilaria mea, in Saptamana Mare nu era vacanta. Vacanta de primavara era "sora" lui Mos Gerila si nu pica niciodata odata cu Vacanta de Pasti, dar, printr-o stranie coincidenta, pica fix in saptamana in care scoala se gasea sa organizeze chestii "interesante" cum ar fi reuniunile, termen pe care trebuie sa-l traduc pentru generatia fiicei mele. Reuniunea era acea adunare la care ti se permitea SA VII FARA UNIFORMA! iar dezmatul putea sa inceapa si ti se permitea SA DANSEZI! fara sa ai sentimentul ca faci o faradelege...
Pastele copilariei mele era cu doua fete: a familiei si a scolii. In comunitatea familiei de acasa, influenta puternica a Bunicului ne incadra in traditie, cu pildele religiei, cu crucea si rugaciunea dinainte de culcare, cu corvoada impartasaniei din zori, corvoada pentru ca eram mici si somnorosi iar Bunicul ne tara de mana pentru o lingurita de vin pe stomacul gol, care ne pica greu, si nu intelegeam la ce ne va folosi, iar Bunicul ne promitea, de fiecare data, in numele Domnului, ca vom fi sanatosi si ferciti toata viata, iar Cel de Sus va avea mereu o mana pe crestetele noastre...
Dar farmecul Pastelui l-a dat mereu Popa Sandu, preotul din satul meu pe care mi-a venit mereu sa-l aplaud, fie ca era cantarea Prohodului sau Isaiia dantuieste...
Popa Sandu era un artist al spiritului. Poseda o voce de tenor clara si puternica, studiata niste ani la Conservator, avea niste nuvele publicate in reviste literare si, in pregatire, un volum de autor. A abandonat o cariera de cantaret de opera pentru a se dedica slujirii Domnului in anii comunismului. Un gest considerat cel putin excentric...
Cu familia mea avea o relatie speciala intrucat nunta parintilor mei a fost primul sau job in calitate de preot, si era fericit ca si-a inceput cariera cu nunta si nu cu inmormantare, iar familia crestinata de el a adus pe lume copii pe care tot Popa Sandu i-a botezat (adica pe mine si pe fratele meu), ne-a cununat si pe noi, la randul nostru, ne-a botezat copiii...
A fost preotul care ne-a prezentat un Dumnezeu prietenos, care iarta, care e acolo sus sa ajute, sa indrume, sa asculte... Nu ne-a spus nici un moment ca Dumnezeu pedepseste, ci ca ne va rasplati mereu pentru cele bune, ca Isus a venit pe lume sa ia asupra sa toate greselile si sa le plateasca pentru noi. Ca a gresi este in firea omului, dar repetarea greselii e semn de slabiciune a trupului si a mintii. Daca gresesti si nu inveti nimic din greseli e egal cu a trai in van.
A stiut sa vorbeasca pe limba fiecarui om, indiferent cate clase avea, ca era primarul, militianul, carciumarul sau tata Leana colectivista...
Ne-a adunat in Casa Domnului cu o tehnica de PR pe care generatiile astea o invata la scoli inalte ani multi.
Adunarea noastra in jurul crucii ridicate de care Popa Sandu cand canta Prohodul si inconjura gardul bisericii in Vinerea Mare era echivalentul lui cool de azi. Era demonstratia curajului de a te opune regulii, momentul pe care il asteptai tot anul cand Cerul iti asculta o dorinta, spusa in gand, pe cand treceai pe sub masa si un an intreg aveai speranta ca avea sa se implineasca... Si s-a implinit mereu...
In sambata Pastelui aveam cursuri, pe atunci. Diriga avea un repros formal pentru noi, cei ce lipseam de la reuniune dar stiam ca, in sufletul ei, ne aproba, pentru ca nimeni, niciodata, nu ne-a pedepsit pentru ca am preferat Biserica si pe Popa Sandu reuniunii unde fii marimilor satului se grozaveau cu faptul ca au baut o bere intreaga si incercau sa ne traga in spatele scolii sa ne puna mana pe ici, pe colo, pe unde auzisera si ei ca poti sa faci deosebirea dintre o fata si un baiat, pe intuneric.
Asa m-am apropiat de Credinta, purtata de oameni care mi-au aratat fata zambitoare a Domnului, mi-au vorbit despre ocrotirea Sfintei Marii care protejeaza fetele si femeile cand devin mame, aduc copii pe lume si ii cresc... M-au invatat sa cinstesc batranii si copii, plantele si animalele caci toti suntem creatia Lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu