..."Şi-am să te uit
Că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti"...
Cand o sa-mi treaca, o sa te sun.
Cand o sa-mi treaca de tine.
Se va intampla incet-incet, asa cum mi-a venit, cu viata, cu trecerea altor intamplari, oameni, vise, bucurii, triseti peste mine, prin mine...
Tu vei ramane in urma o intamplare din categoria confuziilor. Te-am confundat cu cineva care-ti seamana – are ochii tai, autodisciplina ta, talentul, iubirea pentru animale, vocatia prieteniei, indemanarea, umbrele care te bantuie... Seamana mult cu tine, dar nu esti tu. Nici nu-l mai caut pe acela. Imi e clar ca nu exista decat in mintea mea. Nu pot sa astept sa-mi iasa in drum - asteptarea imi subrezeste inima batrana si greu incercata.
Aproape are un pret pe care nu-l pot plati - sunt saraca! e criza!
4 comentarii:
Nu renunta, nu fi defetista... Poti plati orice pret cu un zambet, cu o tacere atat de graitoare si cu simpla ta prezenta.
Sunt confuza. Iarna asta fara zapada si foarte cetoasa m-a obosit. Un anotimp fara noima... Nici o bucurie? Nu e drept.
La ce sa nu renunt - la el, la cautare...
La tine.Mai dă-ţi cel puţin o şansă.
@Anonimul cu diacritice
:)M-am gandit - sunt obisnuita sa-mi fac singura daruri. Numai pe acelea pe care mi le pot permite, desigur.
"O sansa" zici? Eu imi doream Sansa. Dar, vezi tu, nu prea sta pe-acasa...
Sa mai caut la magazinul de sanse, sa vad care e programul si pretul:)
Trimiteți un comentariu