"De atatea nopti aud plouand
Aud materia plangand"
Am plans atat, ca m-am lichefiat.
M-am scurs cu ploaia pe pereti, pe copaci, pe strazi. Sunt o umbra care se muta de acasa in masina, la serviciu si inapoi, dupa un orar bine stabilit si o cadenta de jucarie intoarsa cu cheita.
Daca o zi cu soare sau cu ninsoare mi-ar da niste raspunsuri, o zi ploioasa nu face decat sa-mi intinda nervii, mi-i pune la incercare, imi adanceste cearcanele de nesomn si-mi da aceeasi lectie de demult: nu e bine sa-mi doresc una sau alta sa nu am de contabilizat dezamagiri. Daca nu-mi doresc nimic si las lucrurile sa se intample in voia sortii, orice e binevenit, e la plus.
Ploaia vine si trece cand vrea ea, chiar daca eu imi doresc sau nu ceva.
... Sufar si de-aia nu mai ploua...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu