joi, 22 ianuarie 2009

La o tava de jaratic

B85CSP pe vremea cand nu avea nume, era numai un numar
Dupa o boala de o luna si o convalescenta de o saptamana, B85CSP e din nou in forma. Se simte bine si e dornica si ea, ca si mine, sa ne asternem la drum.
Lasam acasa angoase, deceptii, tristeti, prostul obicei de a ne plange de mila, asteptarea langa telefon, langa computer. Aruncam intr-o geanta peria de dinti, de par, pijamaua si papucii, tragem sapca pe ochi, geaca si blugii, scuturam rapciuga, mai luam o gura de jaratic si alegem directia.
Plecam la drum fara pasageri. Pasagerul, prin definitie, e trecator. Vine, pleaca dar lasa cel putin o scama pe scaun, o urma de noroi pe podea. In cel mai bun caz, poate purta o conversatie agreabila, dar, de cele mai multe ori, incepe prin a spune ca postul de radio (care mie imi da confort psihic) i se pare prea galagios, sau prea "lacrimos", ca e prea cald, ca-i bate ventilatorul in fata... Se mai apuca sa-mi atraga atentia ca banda de langa mine se misca mai repede, ca, in general am un stil de a conduce care e perfectibil, perfect fiind doar stilul lui - chiar daca nu poseda permis de conducere! ca deh, la asta se pricepe toata lumea...
Nu. Nu avem nevoie de nimeni. Ne avem una pe alta. Ne cunoastem, nu ne-am tradat si nu ne-am dezamagit niciodata. Avem un trecut impreuna iar viitorul poate fi o experienta minunata.
Sosele ale patriei, venim!

Niciun comentariu: