E noiembrie, luna în care m-am născut

Hai să încep printr-o paranteză - de ce "m-am născut"? şi nu "am fost născut"?! Cred că mama m-a născut, chiar dacă oi fi avut și eu vreo contribuție. Cred că mama a vrut ca eu să fiu, m-a iubit și m-a vrut chiar dacă avea 19 ani și legea decrețeilor nu apăruse încă așa încât nu a fost obligată să mă aibă, așa că venirea mea pe lume nu mi se pare a fi meritul meu câtuși de puțin.

Noiembrie e bruma pe frunză și soare furat în ferestre. E ghicitul pe după răsărit : oi vedea soare azi?! sau poate ninge?! E lumina irepetabilă cernută prin frunză ruginie şi rază pornită din suflet de soare, mohorâtă şi caldă, cernită de brumă vineţie...
De obicei, de ziua mea ninge. Mama mi-a povestit că în dimineaţa când m-am născut a nins. Frumos şi liniştit.
 De aceea sunt aşa îndrăgostită de zăpadă...?!
Iubesc aerul rece cu miros de crizanteme al toamnei și curajul de fulg de nea al lui noiembrie.
Eh, a mai trecut un an  . L-am pus lângă toţi ceilalţi şi merg înainte.