Îmi doresc tare-tare să dansez tango aşa

Dar trebuie şcoală pentru aşa ceva... Să termin şcoala asta pe care o urmez acum şi mă apuc de tango.

E noiembrie, luna în care m-am născut

Hai să încep printr-o paranteză - de ce "m-am născut"? şi nu "am fost născut"?! Cred că mama m-a născut, chiar dacă oi fi avut și eu vreo contribuție. Cred că mama a vrut ca eu să fiu, m-a iubit și m-a vrut chiar dacă avea 19 ani și legea decrețeilor nu apăruse încă așa încât nu a fost obligată să mă aibă, așa că venirea mea pe lume nu mi se pare a fi meritul meu câtuși de puțin.

Noiembrie e bruma pe frunză și soare furat în ferestre. E ghicitul pe după răsărit : oi vedea soare azi?! sau poate ninge?! E lumina irepetabilă cernută prin frunză ruginie şi rază pornită din suflet de soare, mohorâtă şi caldă, cernită de brumă vineţie...
De obicei, de ziua mea ninge. Mama mi-a povestit că în dimineaţa când m-am născut a nins. Frumos şi liniştit.
 De aceea sunt aşa îndrăgostită de zăpadă...?!
Iubesc aerul rece cu miros de crizanteme al toamnei și curajul de fulg de nea al lui noiembrie.
Eh, a mai trecut un an  . L-am pus lângă toţi ceilalţi şi merg înainte.

Primul meu Halloween

Dacă am fost invitată, m-am dus. Mi-a plăcut. Nu mă mai costumasem din gimnaziu.

...şi m-a însoţit acest Army Man. My every day man.

Trăiesc în lux, ceea ce vă doresc și vouă!

Îmi permit să spun ce vreau, când vreau, dacă vreau, cui vreau.
Îmi permit să muncesc când vreau, cam ce vreau, pentru cine vreau.
Mi-am permis să şterg nişte kilograme de pe mine, şi automat s-au şters nişte ani. Încap în haine de acum niște ani ceea ce nu e puţin lucru.
Descopăr oameni noi cu idei, fac politică, urc. Visez şi mi se împlineşte, părinţii sunt vii, simpatici şi am patru :)
Copii s-au înmulţit (a se traduce că am lângă mine oameni tineri pe care îi iubesc ca pe copiii mei) și viitorul se vede bine aici, în arealul meu de răspândire.

Despre povară ca despre a fi

Nu ne naştem la fel. Unii vin pe lume în case în care nu e pătuț și căruț și bonă, și un tată care s-o plătească... Nu e mamă care să știe, nu e doctor s-o învețe. Și atunci duci povara că nu e acolo cineva când ai nevoie să știe pentru tine, să poată în locul tău.
Cumva te faci mare și te duci la școală. Obligatoriu și GRATIS! Ce să vezi?! E cu fondul clasei, cu bani de 1 Martie, cu cadou de 8 Martie. Desigur, vine 1 Iunie și primești și tu atenție, un pic de ciocolată ca o pomană și un balon colorat cu vreo siglă de partid. Dacă ai noroc și partidul e mai vizibil, te vezi și la tv.
Fără să-ți dai seama, trece școala, trece timpul și ești pe cont propriu. Unde e partidul cu ciocolata de 1 Iunie?! Părinții sunt tot zilieri, lumina e la fel de scumpă, cablu în satul tău nu-i dă pe ăi de spun de rău de conducere, nu știi de unde îți vine povara, dar o duci. Și taci. Și o duci. Nici nu știi că o duci pentru că te-ai născut așa, cu ea pe umeri.