vineri, 5 noiembrie 2010

O zi buna

E o zi buna sa mori azi, tineretea mea. Treci direct in lumina neobisnuita de noiembrie, direct in soare cald prin frunze adiate in dunga si curcubee de roua.
Iei cu tine poezia ca stare, patetismul cantecului ca fel de fi, patriotismul ca religie.
Drum bun, tineretea mea!
Odihneste-te in pace, Adrian Paunescu!

3 comentarii:

Dany spunea...

Odihneasca-se in pace.

Vocea-de-departe spunea...

O, nu şi tu, te rog... Dumnezeu să ierte omul. Dar cei ce iubesc cu patimă literatura nu pot numi uşurinţa versificării şi discursurile rimate poezie... Se răsucesc în groapă şi-n faţa hârtiei adevăraţii poeţi şi prozatori, Labiş, Nichita Stănescu, Ion Vinea, Constanţa Buzea, Ion Stratan şi muuulţi alţii. Nu confunda subiectivismul tău, nostalgia ta, lirismul tău (nu al lui) cu retorica rimată a unui oportunist, te rog... Fiorul liric există în tine şi există în poemele reale. A fost un om, un soi de tribun, un personaj contestat, avea charismă, ştia să-şi ascundă hâda personalitate reală, ştia să declame la orice oră orice, dar asta nu-l făcea un adevărat poet...

B85CSP spunea...

@Vocea de departe
Ca am vrut sau n-am vrut, Paunescu mi-a insotit tineretea. Poezia lui, ca si a lui Nichita, a Constantei Buzea, mi-a luminat niste ani. Omul are defecte, ca orice om, poetul a avut un stil inconfundabil, discutabil, de acord... Dar face parte din tineretea mea, repet, si azi a murit. Imi e greu sa-ti explic de ce am simtit un gol. Poate pentru ca, in oportunismul lui, a umplut spatiu si timp si m-am obisnuit cu prezenta lui, cu obiceiul de a-si spune parerea despre tot si toate...
Nu sunt fan inrait, dar o sa-mi lipseasca.