Atat

În ultima vreme m-am pierdut în haosul bezmetic al unei renovări-redecorări-zugrăveli-reparări a minusculei mele case şi n-am avut timp să mă bucur de toamnă aşa cum aş fi vrut.
În jurul lui Nicu s-a învârtit întreg universul meu şi al tuturor din casă. E genul de meşter autoateştiutor, ca orice demn reprezentant al breslei, dar măcar e parolist, ieftin, foarte priceput şi lucrează ca la el acasă. Are mult bun-simţ şi chiar Nicu îl cheamă. Am dat peste el după ce l-am aşteptat "ca o muşcată în geam", ca să citez un clasic în viaţă, pe un anume Marin preţ de vreo două luni jumătate. Dar, gata! Nicu a plecat, a lăsat în urma lui pereţi frumos tapetaţi, un balcon în care îmi vine să-mi mut patul şi noptiera (dacă ar încăpea) şi o baie cu 50% mai organizată (restul de 50% se mai organizează şi la primăvară).
Am cules poezia de mai jos aşa cum aş culege o crizantemă din spatele unei porţi. E un cadou de toamnă pe care mi-l fac.

"Atat.
Atat sa-mi scrii pierduta mea iubita.
Cum mai traiesti?
Sa-mi scrii ce faci?
Sa-mi umpli anii repezi si saraci
Cu chipul tau curat de neagra ceata.
Atat.
Atat sa-mi scrii pierduta mea iubita.
Ce umiliti iti bat in prag?
Sa-mi scrii,eu,la raspundere sa-i trag.
Sa-mi scrii cat esti de fericita?
Te du cu bine lalea suava,
Destin curat,apus fulgerator.
Nu te acuz.
Adio.
Eu te ador.
Si poate asta-i treaba cea mai grava.
Atat sa-mi scrii pierduta mea printesa
Acum cand ochii mei ii lasi pustii
Din cand in cand minciuni sa-mi scrii
Pe ultima si tragica adresa."
gm

Poezia e de la ekhrypt.blogspot.com iar autorul, oarecum anonim