luni, 19 iulie 2010

Ce mai fac

când nu scriu aici?
Scriu în mine. Nu se tipăreşte. Poate vreo vorbă mică să mi se vadă în ochi, poate vreun semn de punctuatie, sub forma de zâmbet sa iasa la lumina. Ce daca lumea nu-l înţelege, am justificare şi acte în regulă pentru orice extcentricitate şi excentricie :)
Asta fac când nu scriu - mă joc cu vorbele si, cand ma plictisesc, fac un fel de sport: trânta cu provocările. Zilnic.
Mai fac kilometri. Bucureşti-Constanţa, Constanţa-Bucureşti, cu drag. Acolo e marea, sunt oamenii, eşti TU si sunt eu care simt că asta e viaţa mea, că aşa trebuie să fie. Mă simt în siguranţă. Aşa m-am simţit mereu în preajma Ta, chiar şi atunci când erai mic. Mă dădeau ai mei în grija ta să mă plimbi în oraş seara, să mă duci la film, la Cencaclul Flacăra, la plajă deşi erai un copil şi eu o adolescentă destul de greu de păzit...
Zi de zi ceva se scrie în mine. Bucurii, amintiri, uimiri, de-ale vieţii...

10 comentarii:

Mircea Vladut, spunea...

Cenaclul Flacara! Ce indepartate sunt acele timpuri, parca nu am fi noi aceia care le-au trait!

MyEyesOnyou spunea...

...eu tot incerc sa aflu daca EL e metaforic sau ...real.

B85CSP spunea...

@Mircea Vladut
Deh, am şi eu nişte ani :)...

B85CSP spunea...

@MyEyesOnyou
Bun venit, mai ales ca vii de taaare departe. Din tara aia la care viseaza tot pamanteanul :)
Ma bucur o data in plus ca te cunosc, chiar si asa, virtualiceste, pentru ca am observat ca suntem nascute in aceeasi zi a anului :)
EL exista. E viu. E langa mine. (Pentru Doamne-Doamne nu am pseudonim, daca acolo te-a dus gandul).
De ce l-am botezat EL, asa, cu majuscule? Pentru ca e unic, il stiu de mult si mi-e de toate: prieten bun, amant, barbat (fara acte, pentru ca pe mine nu ma mai duce nimeni la primarie, nici taras!), acum imi e si coleg de serviciu. Imi e tot. A venit in viata mea cand aveam mai mare nevoie de el, dar asta e alta poveste...

contesa spunea...

auzi tu mandro, de ce nu te muti tu la Constanta? la mare si la oamenii tai?? esti atat de legata de Bucuresti?

la asta m-am gandit io acum, sa nu te superi pe mine, ca nu te descos, si nu astept raspuns...dar zic asa, decat atata naveta si atata visat la mare si la oamenii frumosi...
desi, eu recunosc, m-am obisnuit atat de mult sa traiesc cu o anumita persoana in gand si in suflet si in vise, ca nu mai stiu sa-l simt cand il intalnesc si e prezent fizic in viata mea...

B85CSP spunea...

@Contesa
Pai sa-ti explic. EL e de la Constanta. Are casa acolo, parinti, prieteni dar serviciu la Bucuresti.
Eu am la Bucuresti casa, serviciu, copil si parinti.
EL s-a mutat la mine dar are niste flori la Constanta pe care le udam la doua saptamani, are parinti pe care ii vizitam si mai e si marea care ne place fie vara, fie iarna. Cam asa stau lucrurile.

Mircea Vladut, spunea...

Fiecare are varsta pe care simte ca o are.
Si eu a niste ani, dar nu prea-i simt. Inca. Si cred ca nu-i voi simti. Inca. Poate niciodata, cine stie?
Referitor la El, pot sa spun ca sunt de acord cu tine, @B85CSP.
Ce nume ti-ai ales! CSP era o disciplina politica, prin clasa a X-a.

B85CSP spunea...

@Mircea Vladut
Ha-ha :))
Da, se invatau multe pe vermea aia. Chiar si chestii social-politice...
B85CSP e numarul de la masina mea, deci o parte a identitatii mele, numele meu fiind Cornelia (Stanila) Preda. Imi pare bine!
:)

Kaos Moon spunea...

zi de zi scrii in tine, dar rafturile sunt pline de povesti de viata... si tot mai putini cititori, tot mai putini

contesa spunea...

am inteles...atunci ii perfect, credeam ca nu sunteti amandoi in acelasi oras. atunci totul e ok, enjoy! :)