Ca sa fii

"Ca sa fii rege" de Benone Burtescu
spune ce si cum Marcel Iures

Gand

In ochi mi s-a infipt, ca un fulger, sclipirea metalica. Dintii mi s-au strepezit, falcile mi se inclesteaza spasmodic, in ritmul zanganitului. Catuse.
Din suflet, ti-as spune "te iubesc", din cap imi dau replica: "Ai dreptul sa nu spui nimic. Tot ce spui poate fi folosit impotriva ta. Ai dreptul la un reprezentant, iar daca nu-ti permiti, poti sa te reprezinti singura sau vei primi multi, mult prea multi, neaveniti si necalificati reprezentanti din oficiu"...

Ascunzatoarea

Am fugit de caldura in fundul pamantului





... si aici, la umbra




insa, lucrurile cu adevarat neplacute, au fost caldura (care a parcurs cei 100 de km odata cu mine) si suprapopularea localitatii.
Atunci m-am ascuns in somn :)

Barbatii...

Nu ma indoiesc de intelectul barbatilor. Ma indoiesc de buna lor credinta.
M-am indragostit de mintea lor, crezand ca sufletul si morala le sunt pe masura.
Iubesc barbatii cand vorbesc despre tatii lor, cand sunt la randul lor tati...
Iubesc barbatii care-s barbati (si barbatii stiu despre ce vorbesc)!...
Iubesc barbatii care stiu ca femeia e om, ca seamana tare-tare cu mama lor, deci merita respect si consideratie. Ca e, sau poate fi, mama numai daca un barbat o ridica la rangul asta. Si daca isi asuma s-o pastreze, s-o faca "a lui", mama copiilor sai, vor fi ea rotunda, el implinit.
Iubesc barbatii care gandesc universul in cerc cu parintii si femeia, copiii, timpul, viata.

Viaţa mea se iluminează

Zic asta ca o incantatie, ca o rugaciune, doar-doar vreo zeitate sau divinitate va auzi si-mi va ilumina viata. Se pare, insa, ca ma rog la o zeitate care e cam tare de urechi sau poate ca e zidita sub ruine si nu s-a gasit o mana suficient de scormonitoare care sa-i aduca la lumina puterile.
Stiu, incerc sa-i gasesc scuze, dar pentru ca dau sanse dupa sanse oamenilor, de ce as fi mai exigenta cu zeitatile ?!

Părul tău e mai decolorat de soare,
regina mea de negru şi de sare.

Ţărmul s-a rupt de mare şi te-a urmat
ca o umbră, ca un şarpe dezarmat.

Trec fantome-ale verii în declin,
corabiile sufletului meu marin.

Şi viaţa mea se iluminează,
sub ochiul tău verde la amiază,
cenuşiu ca pământul la amurg.
Oho, alerg şi salt şi curg.

Mai lasă-mă un minut.
Mai lasă-mă o secundă.
Mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.
Mai lasă-mă o briză, o undă.

Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp.

De ce te miri?!

Sunt mobila. Sunt tanara. Sunt frumoasa.
Din aceste motive sunt mai mult decat ai nevoie.
De-aia plec. De tot, de data asta.
Stiu, ti-am promis ca nu te voi lasa niciodata, insa, desi nu-ti dai seama, tu ma lasi pe mine pentru ca nu stii la ce sa ma folosesti.
Hmmmm, in conditii de criza supracalificatii sunt o pacoste. Asa si eu. Nu stiu "ceva", nu pot "aceea"... La ce folos ca stiu multe altele si pot tot?!
Deh, eu ti-as fi dat tot, de-aia cer mult - sa respir, sa traiesc!
Asta e. Asta a fost...

Capidava

In week-end le-am facut cadou parintilor mei o excursie la mare. In drum, am facut un ocol pe aici pentru ca mi se facuse dor de Dunare si de pietrele astea cum mi-e dor de mine cateodata.

Baniciu

Adio, dar raman cu tine.
...Adica te pastrez aici, in "insectarul" sufletului meu. Nu sper nimic, nu astept nimic. Sunt batrana si sunt inteleapta. Am invatat pe pielea mea, pe sufletul meu, pe nervii si hormonii mei ca nimic nu oboseste mai tare ca asteptarea.
Baniciu stie - intre noi e multa lume, iar eu detest aglomeratia :(

Ce mai fac?

Gatesc.


Chestia asta a facut-o Sotia.
S-au implinit niste ani.
De casnicie (comemorare!) si de viata ai sotului.
Multi inainte!



Mai jos este rezultatul unei terapii antistres post-plans prin care au trecut, impreuna, Doamna in corset si portjartier si Doamna Functionar al Statului

Curcubee

Alain Delon & Catherine Deneuve - Je t'aime... moi non plus

...Vezi tu, si vulturul si lebada sunt pasari, insa alaturarea lor e interzisa. El vine cu povesti despre cer. Ea, cu povesti despre apa. Nu si-au propus sa perpetueze specia, dar s-a observat cu ochiul liber ca apare un curcubeu mare-mare pe cerul lui cand ea isi inalta aripile iar alte multe mii se reflecta in stropii agatati de fiece pana a ei. Apa si cer, curcubee, un El si o Ea - destul pentru o minune. Raze rare de lumina descompunand apa incolora in toate culorile. Legile umane nu permit minunile simple si absolute dintre apa si cer, cer si pamant, apa si foc... Si daca, totusi, ele exista?

Exista viata dupa plans?

Plang azi, plang maine... Nu sunt parasita, eu parasesc pentru ca, iar si iar, in viata asta, sunt obligata sa fac CE TREBUIE iar nu ce as vrea. Aleg? Sigur! Intre CE TREBUIE si CE TREBUIE!!!
Plang pana mi se termina lacrimile. Ramane zgura lor.
Ce fac atunci cand nu mai pot nici sa plang? Astept. Viata oricum o sa ma traiasca.

Adieu, mon prince

Les lois humaine sont plus fortes que moi.
As vrea sa spun mai multe, dar nu pot de plans.
Stefan Augustin Doinas si Appolinaire sunt aici sa spuna restul.



Cors de chasse

Notre histoire est noble et tragique
Comme le masque d'un tyran
Nul drame hasardeux ou magique
Aucun détail indifférent
Ne rend notre amour pathétique
..............................
Les souvenirs sont cors de chasse
Dont meurt le bruit parmi le vent

Guillaume APOLLINAIRE

Chihlimbar

La multi ani!
Esti acel "ceva" pe care rasina inimii mele l-a imortalizat. L-a omorat ca sa-l pastreze in aceasta bijuterie, pe care o purtam amandoi, de atatia ani. Chiar, cati ani? Tu ai numarat? Eu nu...
Iubirea care n-a vrut sa moara de moarte naturala, tineretea mea, a ta...
S-a fosilizat totul...
Ce s-a schimbat? Nu mai fac planuri.
De ce-am fi tristi?
Altfel nu se putea...

5,5 Richter

Hmmm... Iar s-a incretit pielea pamantului... Si a mea.
Acum nu ni se mai trage din fundul Vrancioaiei, din munte, ci din fundul marii. Marea care ne-a scaldat pe toti, ne-a insorit, ne-a cantat, ne-a dansat, ne-a imbatat, ne-a indragostit, nu mai rezista si se cutremura... Asta nu e un semn bun. Parerea mea!

Look

M-am uitat in oglinda si mi-am vazut chipul: ochi sticlosi si privire de gheata, piele verde, intinsa, stralucitoare, limba bifurcata gusta aerul verii, sfichiuind. Imi plimb coada eleganta ca pe o trena peste pietrele incinse, o arunc frivol de pe o mana pe alta, glezna subtire si tocul inalt scanteiaza in lumina tare. Dupa un timp, alta coada voi avea, alte pietre, alte culori...

Da, sunt soparla.
Schimb piele dupa piele, racoresc cu privirea si cu rasuflarea. Nu apar in orice drum, nu caut tovarasia oamenilor, nu pot fi ademenita cu acadele si firimituri, dar de ce ar vrea cineva sa intalneasca o soparla ?!... Mie insami imi da fiori prezenta mea. Ma tem de ce-as fi in stare cand pielea mea cea noua, vreau-nu-vreau, imi va creste, exfoliindu-mi solzii de azi, cu care abia incepusem sa ma obisnuiesc. Sunt un animal pe care e bine sa-l vezi de departe. Sau sa-l porti la rever.

August, deja...

In vita din balcon s-au ruginit nuantele. Dimineata lumina e mai departe, seara intunericul e mai aproape. Totusi, luna noua are nopti fierbinti si ma gaseste cu Baudelaire in mana, citind poezia preferata a printului meu din Levant, cu ceaiul de begamota in fata, ametita.
August, bine ai venit, si mai pune un strop de miere in ceaiul meu...

L'Albatros

Souvent, pour s'amuser, les hommes d'équipage
Prennent des albatros, vastes oiseaux des mers,
Qui suivent, indolents compagnons de voyage,
Le navire glissant sur les gouffres amers.

A peine les ont-ils déposés sur les planches,
Que ces rois de l'azur, maladroits et honteux,
Laissent piteusement leurs grandes ailes blanches
Comme des avirons traîner à côté d'eux.

Ce voyageur ailé, comme il est gauche et veule!
Lui, naguère si beau, qu'il est comique et laid!
L'un agace son bec avec un brûle-gueule,
L'autre mime, en boitant, l'infirme qui volait!

Le Poète est semblable au prince des nuées
Qui hante la tempête et se rit de l'archer;
Exilé sur le sol au milieu des huées,
Ses ailes de géant l'empêchent de marcher.

L'albatros - Charles Baudelaire

Boboci

Finutzu si prietena lui.