Sunt omul care crede într-o idee

Cum ar fi că familia e ceva pentru care trebuie să lupţi, să faci tot ce poţi să ai lângă tine cât mai mult părinţii, copiii, bărbatul, părinţii lui (care sunt şi ai tăi, depinde cât de mult vei să crezi asta).
Cred că e bine să fii pe picioarele tale, după ce ai împlinit optsprezece ani. Cred că e bine să ai carte, nu diplome, ci cunoştinţe din cărţi, să ştii totul - de la cum se foloseşte o furculiţă de peşte până la povestea cetăţii Kaliacra, cel puţin, pentru că tot e pe-aproape. 

Kaliakra, Grota Sf, Nicolae
 

De Tomis, Callatis, Histria şi Capidava cui îi mai pasă?!
Totuşi, cred că pot face la Capidava, într-o zi, în ciuda Apelor Române, a Sanepidului, gărzilor financiare şi anafurilor, un bistro pescăresc comparabil cu Dalboca Bulagariei.
Cred că viaţa poate fi bună şi aici, şi muncesc zi de zi de pentru asta iar sacrificul suprem pe care îl fac pentru o idee e să înghit o broască râioasă pe burta goală cam la două săptămâni. Pentru o idee.

Dălboca, Bulgaria, Ferma de midii