e important să fii văzut.
De unul care, văzându-te, se poate simţi săgetat de ochii tăi, de foşnetul rochiei, de glezna fină, de părul tău de ce culoare o fi, de... mai ştii ce poate să-l săgete?! Important e să te vadă!
De altul care vede în volcabularul tău cărţile citite pe sub bancă sau în nopţile când nu ţi-a scos tata buşoanele de la contoarul de lumină, sau citite sub plapumă cu lanterna... Pentru că ce ştiu părinţii?! Să mănânci şi să dormi, de parcă în viaţă poţi să reuşeşti doar cu atât...
Să te vadă omul care o să facă ceva cu tine, o să te prindă în dansul pe care îl repeţi de mult, pe care îl ştii şi în care vei străluci, care să te scuture de anonimatul prăfuit în care dormitezi.
Pentru asta trebuie să faci şi tu ceva - să te laşi văzut. Să ieşi în piaţă, în lume, să te lansezi în cursă. Trebuie curaj şi oarecare logistică, mai ales interioară, dar trebuie. Să ai noroc? Eu zic doar atât: e destul să fii văzut de cine ştie să vadă şi i se potriveşte la ceva ceea ce vede la tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu