N-am câştigat în viaţa mea nimic. Când un loz în plic era o moneda de 3 lei, maximum ce puteai să câştigi cumpărând un astfel de loz era contravaloarea sa, adică tot 3 lei. Ei bine, niciun câştig de genul acesta nu mi s-a întâmplat.
Sunt mare iubitoare de sporturi şi m-am băgat deseori în discuţii şi comentarii cu băieţii despre meciuri, sportivi, tactici şi ale chestii de fineţe legate de sport. Totuşi la pariuri nu mă bag pentru că ştiu că n-are nicio legătură ştiinţa când se învârte vreo ruletă, se trage la sorţi sau, mă rog, undeva Fortuna intervine decisiv.
Ce veau să spun de fapt, e că văd zi de zi oameni care joacă bani, nervi, speranţe, un capital preţios din punctul meu de vedere, un capital pe care eu nu l-aş lăsa ca pe un jeton pe o roată a norocului niciodată. Poate pentru că nicio roată nu mi-a zâmbit. Dar nici eu ei! Drept pentru care mă mir cum pot mii, milioane de oameni să dea din puţinul lor ceva să cumpere un loz la loterie, să tragă o mână la păcănele, să parieze pe un picior de fotbalist despre care citeşte că n-a dormit, că trage pe nas, că intră pe teren pentru că patronul lui trebuie să-l vândă şi-l scoate pe piaţă... Ce-i face pe aceştia să creadă?! Ce-i mână? Cât de disperat să fii încât speranţa să crească natural ca un reflex al instincului de conservare dar să-ţi întunece judecata?! E trist optimismul acestor oameni. Sunt curioasă cât au jucat la loto primii treizeci din top ten bogați ai României până au ajuns atât de bogați, sau poate norocul se exprimă într-o limbă la care marea masa nu are acces?! Chiar, norocul în ce limbă vorbeşte?!
Acum îmi vine în minte un banc. Bulă, care n-avea noroc, în fiecare seară se ruga la Dumnezeu să câştige la loto. Şi azi aşa, mâine aşa, Bulă se ruga, Dumnezeu asculta, verifica biletele la loto, dar pe-al lui Bulă nu-l găsea. Aşa că Dumnezeu s-a plictisit şi i-a apărut lui Bulă în vis şi i-a zis: "Bulă, am înţeles, dar dacă vrei să câştigi la loto, cumpără şi tu un bilet..."
Totuşi nu cred... Chiar aşa?! Până şi Dumnezeu?!...
Sursa foto: www.ziarulfaclia.ro
3 comentarii:
Oare norocul nu-i hazard ? Nici eu nu cred în jocuri, dar norocul sau hazardul şi-au făcut uneori loc în viaţa mea, chiar fără să joc în niciun fel, aducându-mi întâmplări fericite.
Nici eu n-am crezut in jocuri de noroc, cu toate ca eu cred cu tarie in noroc. Cu atata tartie, incat cred ca daca chiar as avea noroc la jocuri, as castiga chiar fara sa joc. :)
Cred ca norocul e o stiinta. Uneori simti ca trebuie sa faci ceva, fara explicatie rtationala si vezi ca a iesit bine. Asta se chiama noroc, dar... e mai mult decat noroc.
Nu neg, norocul există, dar mie nu mi s-a arătat. Nici ca o întâmplare fericită şi nici dintr-un loz.
Tot ce simt e că trebuie să-mi storc sufletul şi creierul, muşchii şi oasele ca să obţin ceva, iar când îmi iese în sfârşit, iar o iau de la capat cu efortul să nu pierd ce-am dobândit.
Acum nu simt decât că trebuie să mă mobilizez pentru că am treabă, multă treabă...
Trimiteți un comentariu