D-ale crizei

În criză strângem cu toţii cureaua. Ne mai abţinem de la mâncare, niciodată de la băutură. Aceia care pot, renunţă la hăinuţe, la electrocasnice şi cam atât. Dar omul care e om îşi ia casă în criză, pentru că şansa să găseşti casa visurilor tale la banii tăi e mai mare în criză.
O respect pe fiica mea pentru că a avut curajul şi înţelepciunea să-şi ia o casă deşi e criză. Nu am cuvinte să le mulţumesc celor are au ajutat-o, nu am zile să răsplătesc acest gest fără de care bucuria şi împlinirea pe care le trăim azi nu ar fi fost posibile.
Pentru că ce e o casă?! E locul unde se naşte un univers, locul unde se adună prietenii, unde iubirea învaţă să locuiască şi pe pământ nu doar în gând, unde familia capătă sens şi conur.
Nu uit senzaţia tinereţii mele pentru care nu cunosc un cuvânt care s-o definească. Treceam seara pe străzi şi ferestre
se luminau una câte una, clădiri mari şi mici, vechi şi noi, dar nicio fereastră nu era a mea, nicio uşă nu se deschidea cu o cheie pe care s-o am doar eu. De aceea, scopul vieţii mele a fost să am o casă a mea, unde un big-bang să facă posibilă o lume, a mea.
Când aveam prima mea casă, împlineam treizeci şi trei de ani. Era criză şi atunci. Fiica mea are prima casă la douăzeci şi patru şi jumătate. Şi e criză. Încă.

... Şi da, s-a mutat la ea acasă. Nu simt că am pierdut-o, nu simt decât că s-a împlinit, că o iubesc mai mult pentru curajul de a face un vis posibil...

Sursa foto: a1.ro/lifestyle/family/foto-6-pasi-prin-care-sa-construiesti-o-casuta-din-turta-dulce.html