marți, 8 mai 2012
E bine să pleci
când simţi că trebuie, că nu mai e locul tău acolo, de la casa părintească la viaţa cuiva.
Când lumea în care te învârţi nu te mai încape, când nu mai ştii, nu mai poţi sau nu mai vrei să cârpeşti un trai, o relaţie (de muncă, de iubire, de familie) e cazul să pleci.
Când nu te mai regăseşti într-o profesie, într-o relaţie, într-o căsnicie, într-o ţară, e bine să pleci.
Când drumul te cheamă, când simţi că poţi să schimbi ceva, să ajuţi, să te ajuţi, chiar dacă repari doar, când pereţii casei, oraşului şi ţării te apasă, e cazul să pleci!
Altfel sigur îţi va părea rău. Că n-ai încercat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Nu are nimic daca incerci sa repari ceva. Dar daca nu merge, sunt de acord cu tine...trebuie sa pleci :) Trebuie sa ai doar putin curaj.
Pentru mine a fost usor, eu am plecat dupa ea. Eu nu a trebuit sa incerc aproape nimic nou, ci doar sa continui ceva gata incercat. Pentru ea, in schimb, a fost greu. Ea nu doar ca e plecat, a fugit unde a vazut cu ochii cit a putut de departe. Paradoxal, e mai usor sa fugi decit sa pleci. Atunci cind fugi nu mai intorci capul inapoi, determinarea te face sa treci obstacole care in mod normal te-ar fi intors din drum daca doar te-ai fi decis sa pleci. Sper sa nu trebuiasca sa astepti pina sa iti doresti sa fugi. Sper sa iti regasesti drumul, locul si oamenii care sa te faca sa iti doresti sa scrii din nou despre lucrurile simple. Va fi un semn ca ai ajuns cu bine.
Si da, daca nu ajungi cu bine la finalul drumului, si eu cred ca e mai bine sa regreti lucrurile pe care le-ai facut decit cele pe care nu le-ai facut.Diferenta o face intr-adevar faptul ca ai incercat. Iar asta e mare, mare lucru.
Trimiteți un comentariu