"În contemplare ne vom pierde
Veninul risipit în vis,
În contemplarea unor ţărmuri
Pustii oricât ne par de vii,
În contemplarea nebuniei
De-a fi iubit fără să fii."
Constanţa Buzea
Oare de ce ne este atât de dragă marea ? Oriunde am fi, ne întoarcem periodic la ea, că e a noastră, Marea Neagră, că e alta sau că e un ocean, ne refugiem mereu lângă o apă, nostalgici, contemplativi, îndrăgostiţi de respiraţia ei de larguri, lăsându-ne răvăşiţi de degetele vântului şi sărutaţi de stropi purtaţi de briză...
"În contemplare ne vom pierde
2 comentarii:
Oare de ce ne este atât de dragă marea ? Oriunde am fi, ne întoarcem periodic la ea, că e a noastră, Marea Neagră, că e alta sau că e un ocean, ne refugiem mereu lângă o apă, nostalgici, contemplativi, îndrăgostiţi de respiraţia ei de larguri, lăsându-ne răvăşiţi de degetele vântului şi sărutaţi de stropi purtaţi de briză...
Niciun semn de viaţă ? Ne-ai uitat pe toţi, cei din Cyberia ?
Trimiteți un comentariu