Departe

E ceaţă
în ochiul cu care ma uit la mine.
În cel cu care mă uit la tine,
e întuneric.
Sunt atât de departe
cam cât e de la speranţă
la deznădejde.
Cam cât e de la mine la tine,
de la mine la mine.

Îmbătrânesc

pentru că mi-am pierdut entuziasmul , nebunia şi curajul de a face lucruri.
Poate pentru că le-am făcut deja pe toate.
Îmbătrânesc pentru că nu mai vreau să văd oameni.
Cred că am obosit de tot ce-am văzut.
De fapt, am îmbătrânit pentru că iar a fost 15 Noiembrie. Inevitabil.

Ma enerveaza ingrozitor

ca vitele astea incaltate, cunoscute si sub numele de Guvern, ma obliga (ca altfel ma amendeaza) sa-mi schimb cauciucurile la masina. Pai ce, pana acuma le-am schimbat cand a zis vreo nevertebrata oficiala?! Le-am schimbat cand am vrut eu si cand am simtit ca e necesar, vara sau iarna. N-am nevoie de animale nesatule sa-mi organizeze bugetul si cumparaturile. Ordinarii au epuizat de facut toate trotuarele patriei, sub forma de borduri, desigur, si si-au gasit cand sa ia masura asta: fix in anul in care pretul cauciucului a crescut pe plan mondial, fie el prezervativ, suzeta sau anvelopa auto! Ramane sa vad care sunt firmele importatoare-distribuitoare de anvelope si cui apartin, desi acest amanunt nu ma calmeaza dar ma ajuta sa-mi explic pe cine a devenit necesar sa imbogatim printr-o astfel de masura. O banuiala am. Ca personaje din zona Ministerului de Interne nu sunt straine de idiotenia asta.

O zi buna

E o zi buna sa mori azi, tineretea mea. Treci direct in lumina neobisnuita de noiembrie, direct in soare cald prin frunze adiate in dunga si curcubee de roua.
Iei cu tine poezia ca stare, patetismul cantecului ca fel de fi, patriotismul ca religie.
Drum bun, tineretea mea!
Odihneste-te in pace, Adrian Paunescu!