Insomnia

este lupta creierului să închidă uşa în nasul zilei, zi care nu vrea să plece şi împinge aceeaşi uşă, pe dinafară. E momentul în care ochii privesc înăuntru, în minte şi suflet, la gesturi şi feţe care s-au agăţat acolo, scame colorate. E timpul vocilor care amuţesc când zgomotele luminii se aud.

Pâine şi circ

Pâinea din ce în ce mai scumpă, circul din ce în ce mai ieftin...

Ce e invidia şi ce vrea ea ?

E un sentiment şi vrea ca tu să n-ai.
Nu să aibă ceea ce ai tu, căci asta înseamnă că ar trebui să citească cel puţin cât ai citit tu, să ştie tot atât despre tot atâtea lucruri, să trăiască unde, cum şi cu cine ai trăit tu, să muncească cât tine.
Invidia nu vrea să devină, vrea doar ca tu să nu devii, nu vrea să poată, vrea doar ca tu să nu poţi. Nu vrea să te întreacă în competiţie, vrea să-ţi pună piedică. Atât.

Starea de hamster

Este atunci când te înscrii pe orbita rotiţei din cuşcă dimineaţă şi de dai jos epuizat spre seară în acelaşi loc, cu aceeaşi perspectivă la geam, cu aceleaşi sunete de fond venind din pereţi. Cu acelaşi efort ai fi putut ajunge departe dar nu, stai pe loc şi învârţi roata, alergi, transpiri, inspiri, expiri dar nu respiri, nu simţi asta. Mâine e altă zi. Roata, cuşca, efortul, aceleaşi.




Fotografia este de la usbmania.ro/cadouri-usb

Piezis

Mă tem de omul care mă priveşte pieziş, pe sub gene sau pe după un colţ de stradă imaginar. Mă tem de vocile modificate, de dinţii traşi la pilă şi limbile subţiate. Mă tem de chipurile desenate cu dermatograf, acoperite de fond de ten, cu buze ţuguiate nefiresc. De omul al cărui prim gând după ce deschide ochii este cum să devină altcineva, mă tem şi mă feresc. Fug de acela care nu are sufletul să iasă în lume cu chipul lui, cu vocea lui, care nu priveşte drept în faţă.
Recunosc, şi eu mă fardez. Vreau să ascund un rid, un fir de păr alb, trecerea timpului. O notă de cochetărie e firească, aspectul îngrijit spune de bine despre oricine, dar nu mă dau ce nu sunt.