Şşşş!

Umblu pe vârfuri. Schimb tocurile şi platformele pe tenişi şi ghete cu talpă joasă pentru că nu vreau să se audă decât ritmul inimilor noastre, torsul motorului pe autostradă, respiraţia mea şi a câmpiei în largul căreia mă pierd, şoaptele tale de bun venit, fălfăitul aripilor de pescăruş în cadrul ferestrei şi abia ghicitul zbucium al mării, vecina noastră de vizavi. Încep o viaţă nouă şi voi avea mare grijă ca nimeni şi nimic să n-o tulbure. Am gheare, dinţi şi unghii cu care s-o apăr. I-am pus la bază un strat gros de sinceritate peste care am adaugat o prietenie extrem de valoroasă, a cărei anduranţă a fost îndelung şi asiduu testată în condiţii de depărtare, stări anxioase de o parte şi de alta, alunecări în iubiri înşelătoare şi convenienţe de tot felul, peste care s-a dezvoltat o admiraţie într-o cantitate care a făcut posibilă apariţia unei atracţii despre care ştim că, deşi a trecut prin pat, n-o să treacă, pentru că nu e o simplă răceală de toamnă. Încălzim amandoi această plămadă şi vom vedea ce-o ieşi.