vineri, 4 septembrie 2009

Varste

Iubirea e ceva viu. Simpatica si stangace la inceput, in "copilaria" ei, patetica, nebuna, iresponsabila si frumoasa in "tinerete" dupa care incepe sa i se vada celulita, sa-i cada muschii, sa-i slabeasca vederea, sa faca burta, sa incarunteasca... "Batranetea" iubirii vine cu suferinte, cu rautati si intoleranta, cu mizerii.
Fiecare decide pana la ce "varsta" poate sa ramana intr-o iubire.

7 comentarii:

Vocea-de-departe spunea...

Cred ca da. Daca ramai langa aceeasi iubire peste care toarna timpul toate efectele astea. Dar cum e când te pocneşte în plină faţă printr-un concurs absolut ieşit din comun iubirea deja matură ? Sau când abia la maturitate descoperi cu adevărat ce înseamnă iubire, reală, intensă, totală şi puternică, aşa cum o visai la 20 de ani ? Te mai interesează burta ta, a lui, muşchii căzuţi, părul cărunt ? Şi dacă intoleranţa şi suferinţele au fost legate de simulacrul de iubire din tinereţe ? E şi ăsta un pachet de cazuri particulare. Care răstoarnă puţin propunerea ta. Şi atunci îmi vine să nuanţez ultima ta frază şi să zic, citându-te fiecare decide la ce vârstă începe cu adevărat iubirea...

Ionouka spunea...

Eu cred ca iubirea poate sa aiba toate virstele deodata. Dimineata poate fi copilareasca, cu risete zglobii sub plapuma, la prinz poate deveni matura, cu planuri de oameni mari, seara poate deveni batrina, serioasa, umpic trista, a doua zi o iei de la capat... Si cind te plictisesti de toate astea, well, cu atit mai bine, poate viata ta e in alta parte.

B85CSP spunea...

@Vocea-de-departe
Varsta ta din actul de indentitate nu conteaza. Iubirea isi are ciclul ei natural. Tu matur si iubirea "copilareasca", tu tanar si iubirea ta "matura"... nu conteaza. Conteaza daca ramai intr-o iubire cand ea, natural, nu-ti ofera decat burti, celulita (in sensul foarte figurat!), rautati si egoisme. Adica a imbatranit. Ramai s-o "ingrijesti"?
De ce? Din constiinta? Din obligatie? Din obisnuinta? Din lasitate?

B85CSP spunea...

@Ionouka
Asa e, batranetea e definitiva si irevocabila in viata fizica a omului. Cu iubirea, insa, poti s-o iei mereu de la capat. O ingropi pe aia de moare (de batranete sau accidental), o plangi ce-o plangi, dupa care, desigur, viata e in alta parte...
Multumesc Ioana! Ai inteles. Aveam nevoie de ACEST raspuns!

Vocea-de-departe spunea...

Nu, nici vorbă. Dacă a adus "îmbătrânind" după ea răutăţi, egoisme, vulgarităţi şi laşităţi, nu îngrijesc nimic. Nu are legătură cu conştiinţa, obligaţia, obişnuinţa, convenţia socială, nimic. La mine a avut legătură cu justiţia. Mi s-a părut injust să fiu făcută responsabilă pentru "îmbătrânirea" relaţiei când realitatea era "bătrână" de la început. So, j'ai découpé ce morceau din viaţa mea şi gata. Pentru supravieţuire, pentru corectitudine. Şi pentru a sublinia, dacă mai e cazul, că iubirile bătrâne de la început nu au vârste, rămân fixate în amorf.

valy spunea...

Frumos ai descris iubirea
Si cum omul o traieste,
De noi depinde sa nu moara
E frumoasa...e de poveste.
Un inceput de saptamana minunat iti doresc!

B85CSP spunea...

@valy
Bine ai venit! Toate cele bune si tie!
:)