să vă dau ce pot, atât cât pot atunci când pot. Din banii mei, din timpul meu, din priceperea mea, din sufletul meu. Nu mai pretindeţi, nu-mi mai forţaţi băierile pungii, ale sufletului, uşa şi creierul. Cum să vă spun că vreau să staţi departe, că vreau doar să mă lăsaţi să mă bucur de singurătate. Vreau să mă ascund în casa mea şi vreau să uitaţi adresa şi drumul spre ea, spre mine.
Cer prea mult? Desigur, cer prea mult pentru că eu reprezint soluţia pentru probleme care nu sunt ale mele. Pentru problemele mele soluţia e tot la mine, aşa a fost mereu. Pentru orice serviciu, cât de mic pe care mi l-a făcut cineva, am plătit cât n-a meritat. Cu banii mei, cu timpul meu, cu sufletul şi mintea mea. Mă simt stoarsă. V-am dat tot. Nu mai am nimic. Nu mă mai am decât pe mine şi vreau să mă păstrez numai pentru mine. Aşa că lăsaţi-mă...
Poza de la whenisitart.blogspot.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu