Pentru că nu-mi plac despărțirile

colecționez oameni. În carne și oase sau virtuali.
De bronz, de piatră, de lemn (diverse esențe), de hârtie, de ceară  (imitații reușite, dar cu rezistența limitată la temperatură și umiditate :).
Mi-e drag să mă uit la ce-am strâns în ani. Lume pestriță, vlădică și opincă. Neamuri, profesori, colegi de școală, de serviciu, Copilul și Tu. Unii vin cu mine de departe, de foarte departe, alții s-au alăturat de curând și e loc pentru toată lumea.