E bine să pleci

când simţi că trebuie, că nu mai e locul tău acolo, de la casa părintească la viaţa cuiva. Când lumea în care te învârţi nu te mai încape, când nu mai ştii, nu mai poţi sau nu mai vrei să cârpeşti un trai, o relaţie (de muncă, de iubire, de familie) e cazul să pleci. Când nu te mai regăseşti într-o profesie, într-o relaţie, într-o căsnicie, într-o ţară, e bine să pleci. Când drumul te cheamă, când simţi că poţi să schimbi ceva, să ajuţi, să te ajuţi, chiar dacă repari doar, când pereţii casei, oraşului şi ţării te apasă, e cazul să pleci! Altfel sigur îţi va părea rău. Că n-ai încercat.