avem un blog, ce facem?! avem nişte Oameni care ne-au rămas aproape fie că am dat sau nu semne de viaţă...
Pentru ei, pentru că am început să scriu aici pentru că eram singură, nevorbită, îndrăgostită, părăsită, fericită, nefericită, pentru că mi-a fost bine şi rău aici, trebuie să continui. O să scriu iar ce fac, "ziarul" vieţii mele îşi va relua apariţia periodică. Mi-o doresc săptămânală dar poate o ieşi bilunară şi dacă cineva s-o supăra, îi tăiem nasul :)
2 comentarii:
Eu tin la nasul meu. :)
Dar as dori sa scrii mai des decat ti-ai programat.
Vine, vine... Acuşi, acuşi :)
Trimiteți un comentariu