Toamna imprudenta

de Irina Stoica

Toamna asta ce se-arata nefiresc de imprudenta,
Rescriind în geografie sensul climei temperate,
Va vedea, când vocea vremii o va declara absenta,
Ca a fi si realitate si-aparenta nu se poate.

Toamna asta omeneasca, respirând duplicitate,
Tot silabisind a vara printre frunze scorojite,
Va simti suflarea iernii mult mai aprig decât toate,
Când realul îi va prinde, chiar de gene, stalactite.

Toamna asta fara riduri, logodita c-un chirurg
Ce i-a câstigat iubirea c-un transplant letal de verde,
Va vedea, chiar daca norii în amurguri nu mai curg
Ca în fata realitatii nebunia o va pierde.

Toamna asta prea naiva, care nici macar nu stie
Ca-n a lacului oglinda nu mai vede-acelasi chip,
Va ajunge-ntre hotare sa mai stea doar cu chirie
Si-n manuale sa nu fie nici macar ca arhetip.

Toamna asta antitoamna si profund irationala
Cu bemoli între Bacovii si punând diezi caldurii
E departe de-a-ntelege ca, desi nu-i ilegala,
Este împotriva firii, asteptarii si naturii.


Sursa:http://www.versuri-si-creatii.ro/creatii/i/irina-stoica-6zunsco/toamna-imprudenta-6zuhoco.html