Atat

În ultima vreme m-am pierdut în haosul bezmetic al unei renovări-redecorări-zugrăveli-reparări a minusculei mele case şi n-am avut timp să mă bucur de toamnă aşa cum aş fi vrut.
În jurul lui Nicu s-a învârtit întreg universul meu şi al tuturor din casă. E genul de meşter autoateştiutor, ca orice demn reprezentant al breslei, dar măcar e parolist, ieftin, foarte priceput şi lucrează ca la el acasă. Are mult bun-simţ şi chiar Nicu îl cheamă. Am dat peste el după ce l-am aşteptat "ca o muşcată în geam", ca să citez un clasic în viaţă, pe un anume Marin preţ de vreo două luni jumătate. Dar, gata! Nicu a plecat, a lăsat în urma lui pereţi frumos tapetaţi, un balcon în care îmi vine să-mi mut patul şi noptiera (dacă ar încăpea) şi o baie cu 50% mai organizată (restul de 50% se mai organizează şi la primăvară).
Am cules poezia de mai jos aşa cum aş culege o crizantemă din spatele unei porţi. E un cadou de toamnă pe care mi-l fac.

"Atat.
Atat sa-mi scrii pierduta mea iubita.
Cum mai traiesti?
Sa-mi scrii ce faci?
Sa-mi umpli anii repezi si saraci
Cu chipul tau curat de neagra ceata.
Atat.
Atat sa-mi scrii pierduta mea iubita.
Ce umiliti iti bat in prag?
Sa-mi scrii,eu,la raspundere sa-i trag.
Sa-mi scrii cat esti de fericita?
Te du cu bine lalea suava,
Destin curat,apus fulgerator.
Nu te acuz.
Adio.
Eu te ador.
Si poate asta-i treaba cea mai grava.
Atat sa-mi scrii pierduta mea printesa
Acum cand ochii mei ii lasi pustii
Din cand in cand minciuni sa-mi scrii
Pe ultima si tragica adresa."
gm

Poezia e de la ekhrypt.blogspot.com iar autorul, oarecum anonim

Pisica - cel mai feroce animal

Pentru că-i sperie pe toţi cei cărora li se arată, de la vlădică la opincă.
Are efect chiar şi asupra şefilor de stat celor mai neînfricaţi şi tupeişti.



Poza de la benessere.ro

Pe scurt

E clar, sunt într-un blocaj de inspiraţie, de aglomeraţie, de zbatere aiurea fără urmă de satisfacţie. Pfui, ce rime am scos... şi mă mai plâng de mintea mea...
În ultimul timp am dat o fugă prin ţară pentru că am vrut să văd cu ochii mei şi de aproape ce mai face ea, ţara, cum o mai duce, că de la televizor se vede ceva ce-mi ridică părul în cap şi-mi întoace stomacul pe dos.

Am fost aici, la Vulcanii noroioşi





Am trecut munţii pe aici, pe la Siriu adică



şi am ajuns la castel la Bran



unde m-am uimit de tot ce am văzut, fața mea spune tot



Ah, să nu uit: salutări de la Nea Marinică Pomană, pour les connaisseurs;)
Se mănâncă la fel de bine și de ieftin ca acum zece ani și am fost fericită să constat că mai nou la Nea Marinică se găseşte și un pat curat.

Din castel în castel, am făcut popas





și într-o zi caldă și însorită de septembrie, am ajuns la Balcic









... Şi-am încălecat pe-o şa... iar dulcea prelungire a verii, pe numele ei de catalog septembrie, a trecut prea repede şi m-am trezit cu octombrie bătând în fereastră cu degete de creangă desfrunzită, plouat şi zgribulit...