Oficial neoficiala

Motto: "Un bărbat nu înşeală o femeie cu alta pentru că cea de-a doua ar fi mai frumoasă, mai deşteaptă sau mai tânără decât prima, ci pentru că este alta".
(Citat aproximativ din memorie din Arata conversatiei de Ileana Vulpescu)


Nu mai vreau sa fiu oficiala. Nu mai vreau să am obligaţii, să ai obligaţii, să stai langă mine pentru că trebuie. Nu vreau să închizi ferestrele monitorului când trec prin preajmă, să ascunzi chestii mici sau mari, sms-uri, gânduri, fantezii, vicii, vise, aspiraţii...
Vreau sa fiu aceea cu care te gandeşti să mă înşeli, pe care tremuri s-o întâlneşti, s-o atingi, lângă care stai de drag, pentru care arzi, căreia abia aştepţi să-i spui, să te plangi, să-i arăţi ungherul tău de suflet cel mai nevăzut, cea la care ai fugi de la nevastă. Vreau sa fiu aventura ta de fiecare zi.
Vreau să fiu alta.
Nu mai vreau la primărie. Am facut prea multe drumuri la starea civilă, inutile, dezastruoase de-a dreptul, aşa că nu, mulţumesc! Mi-a ajuns pentru viaţa asta cât am fost oficiala.

Musafir de meserie

Am o noua profesie. M-am facut musafir. TU m-ai invatat meseria asta si-ti multumesc. TU si mama ta ma rasfatati cum n-a facut-o nimeni.
Ma simt musafir si la mine acasa. Unul nepoftit.

De mila, de sila

Un reputat jurnalist, autoproclamat arogant si genial, isi exprima starea de sila. Eu mi-o exprim pe aceea de mila. Mi-e mila de doamna ministru Udrea pentru ca preseditele s-a decis sa-i reduca salariul de bugetar cu 25 la suta. Cum s-o descurca mititica?!? De unde geanta noua si papuci ?! De unde costum de baie pentru sezonul estival, ca ala cu trecere de pietoni s-a uzat de cat a tinut copertile lucioase si colorate. Mi-e mila de Videanu ca o sa-i fie greu sa plateasca intretinerea la casoaia aia trendy, de Berceanu nu mai zic... Mi se rupe inima.
Nu mi-e mila de doctori. Nu, nu mi-e mila. Ei sunt caliti in lupta pentru supravietuire. Vor negocia, ca si pana acum, la sange - la propriu! - tarifele pentru vietile noastre, isi vor largi buzunarele de la halate si vor micsora cu 25 la suta procentul de demnitate pe care se presupune ca-l detineau.
Nici de profesori nu mi-e mila. Ei se vor face ca ne educa copiii, copiii se vor face ca se alfabetizeaza pana prin clasa a 9-a, ca doar asta e rostul gimnaziului. Si unii si altii se vor duce la scoala sa aiba de unde se intoarce. Altfel cum i-ar determina pe parinti sa plateasca lectii in particular pentru loazele cu gandurile doar la HI5 si Triburile - in cazurile fericite, caci counterul pare mult mai tentant?!
Nici de mine nu mi-e mila pentru ca m-am oritentat si am parasit corabia bugetara la timp. Asa ca pot sa privesc cu detasare spectacolul lumii. De peste gard. Daca as avea noroc la toate cum am la slujbe... Poate in lumea asta noua se vor mai schimba regulile norocului. Sunt semne.

Când lumea nu mai e de ajuns

N-am mai scris pentru ca am fost ocupata sa traiesc si sa muncesc. Din greu, cum n-am mai muncit de ani buni. Lucrez la o lume. Noua. Si la o viata noua. A mea. Am inchis frumos usa unei lumii care nu ma mai incapea si o iau de la inceput. Cum nu sunt obisnuita sa primesc chestii de-a gata, cu atat mai putin o viata, mi-am suflecat manecile. Imi trece os prin os, mi se incinge creierul si fac bataturi la buricele degetelor de atata butonat, dar am satisfactii. Oameni noi si TU, atmosfera placuta, oboseala aia placuta dupa efort care s-a dovedit a fi cu rost.
E o etapa. Am rezolvat cu slujba.
Am contactat si avocati de divorturi. Femei. Doua. (Multumesc, Mona!) Mai dureaza. Simt ca nu s-au aliniat planetele.
Nicio lume nu s-a ridicat intr-o zi. Asta in care evoluam s-a facut in sapte zile si e perfectibila. Ca dovada ca fiecare dintre noi isi face cate una proprie. Altii, ca mine, capata un tic nervos si reiau facerea lumii la intervale mai mult sau mai putin regulate. Depinde. De multe. Si de cum se aliniaza planetele.
Reconstructia a inceput din interior, din mintea mea. Ca in videoclip.