miercuri, 3 iunie 2009

Am uitat, mi-am amintit...

Daniela, nepoata
Paula, nepoata
Razvan finutzu
Inainte sa fiu scriitoare de blog, am fost cititoare de bloguri. Si am ramas.
Complicitatea dintre cel citit si cititor scapa deseori perceptiei comune, insa ea exista si se cristalizeaza in raspunsuri, adevaruri revelate despre lumea dinnauntru si dinafara.
Fac o marturisire. Rusinoasa. Am uitat ca e 1 Iunie... am uitat de Ziua Copilului...
Am citit pe blogul unui apropiat din blogosfera si mi-am amintit.
Era tarziu. Si eu sunt copilul cuiva, a fost si ziua mea. Si am uitat...
Am un copil. E mare, dar tot copilul meu e pana oi inchide ochii.
Am o explicatie. Incerc s-o folosesc drept scuza: sunt 364 de zile in care mama din mine sarbatoreste Ziua Copilului meu, si nu spun asta ca sa ma scot...
Copilul din mine, insa a murit...
Mi-e rusine si mi-e frica.
Ma ingrijoreaza, caci e semn de handicap sufletesc grav daca nu am simtit ca am ceva de sarbatorit, si nu orice ci Viata insasi, Puritatea, Inocenta, Veselia, Rasul, Sinceritatea.
Copilul din mine a murit, l-am lasat sa moara.
E grav...

2 comentarii:

Vocea-de-departe spunea...

Bună ziua. Nu știu dacă am dreptul să fac comentarii, dar am găsit multe elemente comune pe-aici, de la anumite cărți la plăcerea de a scrie. Când scriu aici, am așa, o senzație stranie, ca și cum m-aș băga nepoftită în viața și pasiunile cuiva, ca și cum aș fi ascultat la ușă. Dar mi-a plăcut atât de mult comentariul tău cu Evele cu ceas încât am vrut să citesc mai multe. Mă bucur că intuiția nu m-a înșelat, îmi place cum scrii. O fi orgoliu sau nu, dar îmi place să mă cred părtașă la o mare familie, a celor cărora le plac cuvintele și... mai știi cum zicea un personaj din Arta Conversației, că trebuie să considerăm limba ca un fel de jucărie poznașă sau un ou moale... O mai tragi de urechi, te joci cu ea... (evident că e aproximativ citatul...)
Mai voiam să-ți spun că după cum scrii, copilul din tine n-a murit deloc, a evoluat doar. Către vârsta aia frumoasă și atât de grea, a adolescenței. Ca profunzime a sentimentelor, eu o consider cea mai grăitoare, ca pasiune a jocului, ca putere de apreciere a frumosului. Nu e grav deloc, e doar foarte frumos. ;)
Încântată de cunoștință... Pe curând.

B85CSP spunea...

Bine ai venit!
M-ai citit :)... (In sensul de "m-ai descifrat", "m-ai inteles")...
Si eu mi-am aruncat privirea la tine deseori... Te-am pandit si am asteptat. Nu m-am exprimat pentru ca sunt timida si pentru ca am decis sa nu deconspir complicitatea dintre noi :)
Aprecierile tale ma onoreaza, multumesc. Incurajarile sunt binevenite intotdeaua, in aceste zile cu atat mai mult...

Esti binevenita oricand :)